Liviu Antonesei: Cîntec pentru ieri, azi, mîine

De fapt, l-am scris în prima zi, dar mi-am dat seama că avea nevoie de oleacă de deromantizare și de ultima strofă…

Cîntec pentru ieri, azi, mîine

Astă vară, pe insulă, abia mai zăream

un zid alb și grafitti intens colorate,

refăceam din memorie și parcă vedeam

doar chipul tău, nu și pe celelalte…

stăteai pe șezlong, cu fața în sus,

masam pielea fierbinte cu ulei de măslin,

de bucurie eram cu mult mai presus,

cu ochii închiși treceam peste chin…

Iar acum, cînd văd pe deplin

trăsăturile, ochii, formele tale,

mă gîndesc la uleiul cel de măslin

și-n inimă simt o adiere de jale –

unde-i nisipul aprins și unde e marea,

unde e soarele dus spre asfințit,

va reveni vreodată oare starea

aceea ce părea, ce era făr de sfîrșit?

Peste noi, peste lume, snopi de iasomie,

vom presăra, poate și miere de albine,

totul stropit cu elixirul viței de vie

și eu îți voi compune distihi și terține!

19 – 22 Noiembrie 2022,  în Iași