Un poem venit pe neașteptate, imediat ce amșters din greșeală unul mai vechi în curs de refacere. Portretul a fost realizat acum opt-nouă ani, îm Bucovina, de poetul Leo Butnaru…
Marketing
Nu mai răspund apelurilor de la numere necunoscute,
cad în capcana unei voci monotone și modulate
și aflu totul despre Mintea Brici, Ficatul de Oțel
și despre neprețuita Inimă Diamantină,
urechile fierb de numele zecilor de plante de leac,
iar mintea fierbe, mai degrabă terci decît brici…
Prietenul meu de departe trece prin mari încercări –
ale trupului, dar trupul nu este niciodată singur,
nu spune nimic despre asta, prind cîte ceva
ascuns printre glume, zîmbete și autoironii…
Nu, nu-i voi spune nimic despre leacurile minune,
nu ai ce să înveți un școlar al lui Marc Aureliu…
A venit vremea să deschid larg porțile școlii!
8 Noiembrie 2022, în Iași
@ntonesei's blog 
Când fi-va singur se va reîntoarce acolo de unde a apărut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fără îndoială…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu raspund.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine faci!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos, bravo! Un (alt) subiect care îmi stârneste interesul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Grand merci!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dadadad!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci…
ApreciazăApreciază
Poate cu Mintea brici vă puteți identifica. Însă Ficatul de oțel e mai greu de ipostaziat. Vulnerabilitatea ființei umane apare de pe te miri unde! Felicitări pentru poem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc tare mult.
ApreciazăApreciază
Un poem total. Felicitari!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc tare mult.
ApreciazăApreciază
Beautiful!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you, Lady…
ApreciazăApreciază
O, ce tristă veste…
ApreciazăApreciat de 1 persoană