William Shakespeare: Sonetul XX


Iată-ne ajunși la cel de-al douăzecelea sonet tradus excelent în românește de poetul Adrian Vasiliu. Lectură plăcută.

Sonetul XX

A woman’s face, with nature’s own hand painted,





De la natură, față de femeie

Ai tu, stăpân-stăpână pe-al meu dor;

Un suflet feminin, dar care nu e

Ca la femei, și fals și schimbător;

Ai ochiul viu, nefalsă-i e rotirea

Cu aur poleind tot ce privești;

Bărbat cu șarm, bărbaților privirea

Le-o furi, iar pe femei le-nnebunești.

Femeie-ntâi natura te-a creat,

Până ce ea s-a-ndrăgostit de tine,

Și-un lucru-n ciudă ți-a adăugat

Fără utilitate pentru mine.

Eu am, tu dând femeilor plăcere,

Iubirea ta, dar folosința, ele.





Traducerea: Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la William Shakespeare: Sonetul XX

  1. elsadorvaltofan zice:

    Un suflet feminin, dar care nu e

    Ca la femei, și fals și schimbător;

    …mai sunt exceptii! cred eu…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Elena Larsen zice:

    Shakespeare,Adevărata Poezie!
    Acum înşiruie unii cuvinte care nici măcar din coadă nu mai sună!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Poetry855 zice:

    ce ambiguitate de gen aici. si de sentimente
    ce finete in observatii…
    si ce traducere care prinde sinuozitatea emotionala…

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.