Iată-ne ajunși la cel de-al douăzecelea sonet tradus excelent în românește de poetul Adrian Vasiliu. Lectură plăcută.
Sonetul XX
A woman’s face, with nature’s own hand painted,
De la natură, față de femeie
Ai tu, stăpân-stăpână pe-al meu dor;
Un suflet feminin, dar care nu e
Ca la femei, și fals și schimbător;
Ai ochiul viu, nefalsă-i e rotirea
Cu aur poleind tot ce privești;
Bărbat cu șarm, bărbaților privirea
Le-o furi, iar pe femei le-nnebunești.
Femeie-ntâi natura te-a creat,
Până ce ea s-a-ndrăgostit de tine,
Și-un lucru-n ciudă ți-a adăugat
Fără utilitate pentru mine.
Eu am, tu dând femeilor plăcere,
Iubirea ta, dar folosința, ele.
Traducerea: Adrian Vasiliu
Un suflet feminin, dar care nu e
Ca la femei, și fals și schimbător;
…mai sunt exceptii! cred eu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Shakespeare,Adevărata Poezie!
Acum înşiruie unii cuvinte care nici măcar din coadă nu mai sună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce ambiguitate de gen aici. si de sentimente
ce finete in observatii…
si ce traducere care prinde sinuozitatea emotionala…
ApreciazăApreciat de 1 persoană