SpectActor,. 2/ septembrie-decembrie, 2022


A apărut ultomul număr din acest an al celei mai bune reviste de teatru, editată la Craiova de poetul Nicolae Coande și mica sa echipă redacțională – Marius Dobrin, Lia Boagiu, Cornel Mihai Ungureanu, Mihai Ene. Semnează în acest număr: George Banu (un intens articol dedicat lui Peter Brook), Ion Parhon, Adrian Mihalache, Cristina Rusiecki, Marius Dobrin, Ana Paraschivescu, Sergiu Cioiu, Mădălina Nica, Luana Neghea, C.M. Ungureanu, Mihai Ene, Ionașcu I., Nicolae Coande.

Aici găsiți ediția curentă

(https://tncms.ro/wp-content/uploads/2002/04/SpectActor_02-mai-august-2022.pdf)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la SpectActor,. 2/ septembrie-decembrie, 2022

  1. eduardantoniu zice:

    Ce canta Sergiu Cioiu? Vantule? Merci, Becaud?

    Elisa Dorval – am uitat ce era steagul din mainile lui Lepage din poza afis. Nu e de provincie actuala, nici de teritoriu actual. Era cumva Ontario sau Canada inainte de 1867?

    Cum de s’a infiltrat si Olgutza lor printre ei (p. 63), ca Aragaz de la noi la Opera?

    Apreciat de 1 persoană

    • Vintule, vint nebun/ Stai/ O vorbă…

      Apreciază

    • elsadorvaltofan zice:

      nu cunosc afisul la care faceti referinta. cat priveste polemica legata de piesa, ea are la baza subiectul aproprierii culturale. lumea artistica este foarte incercata de aceasta noua conditionare, ma refer aici, in lumea noua. ideea la baza ar fi simpla sau simplista: de ce sa machiezi un actor alb ca sa-l faci pe scena un personaj negru, ai actori de culoare care reprezenta direct ideea, mesajul, nu numai artistic, deopotriva ca membru al respectivei comunitati. conceptul se extinde la comunitatea artistica LGBT, autohtoni etc. exista aici o parte de adevar care este retinut in acest moment in manifestarile artistice prin reprezentativitate. ca orice lucru care incepe bine…dus pana in panzele albe sfarseste rau. pentru ca unele creatii incep sa sufere de atata reprezentare, sunt, parca, atat de atent concepute pentru a reapunde cerintei, incat arta se dilueaza. apoi, in atentia pentru a nu apropria, riscul este chiar caricaturizarea unui fenomen grav, pe de o parte, si devalorizarea actului artistic, pe de alta parte. pentru ca un actor pe scena poate fi orice, este definitia lui ca meserie. daca nu mai poate fi orice, artistic vorbind, din cauza politizarii artistice, atunci ce anume devine meserie lui, cine este el, artistic vorbind?! nu exista act artistic fara apropriere culturala. ceea ce este important este ca aceasta sa nu fie facuta, cum se spune aici, ca apropriere de dragul aproprierii. dar artistii trebuie lasati sa creeze, liber, fara constrangeri. orice forma de presiune asupra actului artistic este o condamnare a acestuia la idiologizare. tot efortul de a reprezenta corect nu va mai folosi la nimic, daca arta, sursa eficienta, sanatoasa de polemica dispare prin supermachetare si boicotare. loc culturilor si nu unei culturi, loc artistilor, si nu unor artisti fara cote si procente, fara statistici.

      Apreciază

  2. elsadorvaltofan zice:

    ok, afisul si steagul. de mai sus. cred ca este o idee despre Kanata (Canada si Québec). una tot artistica.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.