Liviu Antonesei: Nicolae Coande la aproape 33 de ani…

Așa este, i-am făcut lui Nicolae urările cuvenite cu o anticipație de trei săptămîni. Nu am vrut să fac o glumă, eram  zăpăcit de vacanța cretană. Dar acum o fac la timp. Și în împrejuri speciale. Poetul își aniversează ziua la Madrid, unde este scriitor în rezidență și unde tocmai i-a apărut o antologie bilingvă de poezii. Poza este din Madrid, iar aticolul meu tocmai apare în revista Mozaicul, însoțit de alte articole dedicate acestui poet, interpret de poezie și om la care țin foarte mult. La mulți ani, Nicolae!

Nicolae Coande la aproape 33 de ani…

Daxă e adevărat că întîlnirea aceea dintre o conspirație și o revoltă populară, asts esre o revoluție, a avut sensul unei învieri, asra înseamnă că atunci am început cu toții o nouă viață. Unii a-au resetat, alții nu au avut nevoie, pe lîngă mulți schimbarea a trecut neobservată. Nicolae era în plină tinerețe la eveniment și nu cred că a avut nevoie de mari eforturi de recongigurare a sinelui. Dacă aș schimna calendarul după modelul Revoluției Franceze – cred că ne întîlnim în evaluarea nuanțată a aceateia -, ar însemna că ne apropiem amîndoi de treizecișitrei de ani, că sîntem de-o seamă, deși în cronologia comună eu sînt cu aproape zece ani mai mare. Poate acesta esre motivul principal pentru care am senzația că ne cunoaștem de-o viață. Sentimentul meu subiectiv capătă un fel de temei matematic, chiar dacă nu în siatemul zecimal!

L-am cunoscut prin urmare pe Nicolae de la bun început, din zorii post-revoluției, mai întîi citindu-ne în frenetics presă a vremii, că doar amîndoi voiam să schimbăm țara, ba chiar și lumea prin articolele noastre! Apoi, i-am publicat articole în Convorbiri Literare, pe care le primeam în plic prin poșta adevărată. Articole de atitudine cultutală, civică sau politică, toate ferme, dar nuanțate, elegant scrise. Și a venit răndul poetului, mai întăi prin cîteva grupaje citite în reviste, apoi prin lecrura unui excepțional  manuscris, pe care l-am și prefațat. Nu mai știu dacă era volumul de debut sau următorul, dar impresia lecturii a rămas netulburată în mintea mea – un poet foarte puternic și în acelașși timp rafinat, cu inserții/ sugestisrii/ aluzii culturale și cu o grijă pentru cuvinte ireproșabilă. În timp. Cred că am citit toate volumele sale de poezie și acele prime impresii s-au totconsolidat. Cred că Nicolae Coande este unul din cei mai buni poeți ai generației sale. Cred că am ș scris asta, dar nu destul de des și de apăsat, cum s-ar fi cuvenit. Mi se pare important că acest poet excepțional este dublat de un mare iubitor de poezie, deschis creației confraților, pe care îi citește magistral și îi interpretează cumva magic, pătrunzînd în zonele interioare ale genezei poemelor. Dipriucul său recent dedicat vînătorii și interpretării poeților contemporani – antologie și hermeneutică – va face epocă. Lipsesc cîțiva poeți? Nu mulți. Sînr cîțiva în plus? Și mai puțini. Dar ce a rămas în selecție dă seama foarte bine despre  starea poeziei noastre postbelice. Și, apoi, e selecția lui, asumată în nume propriu! Interpretarea poeziei este însă doar o parte a operei sale opere exegetice, pentru că mai este autorul interesat de literatură în general, de filosofie și etică, de religie. La fel de interesant, chiar dacă mai puțin în atenția criticii noastre uneori leneșe. Eu mă simt apropiat de această dimensiune a operei sale poate și din pricina formațiilor noastre academice și culturale apropiate, a unui fond cultural comun. În ciuda diferenței de vîrstă, avem multe în comun âncepînd cu un nucleu de valori, cu libertatea în frunte.

„Pe persoane fizice” nu ne-am văzut foarte des, de cîteva ori la Craiova, de alte cîteva ori la Iași, de mai multe ori la București, pe la tîrgurile de carte ale Capitalei. Dar de pe la finele anilor 90. De cînd am înlocuit mașina de scris cu computerul, comunicăm aproape zilnic,ba chiar de mai multe ori pe zi. Facem schimb de informații, ne trimitem linkuri către articole, mai ales din presa străină, și rîdem mult. În ciuda seriozității sale de fond. Nicolae are foarte mult umor. Rîdem de închipuite genii naționale sau de la fețele locurilor, de absurditatea unor situații, de protia cu pretenții, adesea facem și haz de necaz. Nicolae este un corespondent deosebit de tonic, îmi stimulează voioșia adesea în pană.

Din punct de vedere geografic, mai ales din cauza stării transporturilor, Craiova e departe de Iași, mai departe decît  Cracovia sau Creta de pildă, dar simt foarte aproape Craiova culturală, cu Teatrul Național. Mozaicul. Muzeul de Artă și editura Aius la mijloc. Nicolae Coande a avur rolul unui spărgător de gheață în această privință. M-a ajutat să mă apropii sau să redescopăr de un grup de scriitori, Horia Dulvac, Marius Dobrin, Ion  Buzera, Petrișor Militaru, Ionel Ciupureanu, Cornel Mihai Ungureanu, Julien Caragea, la care adaug poetele din Cercul Poeților Apăruți, de care, după cum cred, mă leagă o frumoasă prietenie literară.

Iată, poetul, eseistul, omul de atitudine Nicolae Coande va împlini, ca și mine, treizecișitrei de ani peste trei luni. Îi doresc, ne doresc să am prilejul să scriu în onoarea sa și la șaizecișișase! La Mulți Ani, Nicolae, frate al meu după minte și inimă. Și literatură!

14 Septembrie 2022, în Iași