C. P A. – Ionuț Dumitru: (fără titlu)

Pe cînd publica primele poeme la această rubrică, ID era elev de liceu, acum e ultimul an la Facultatea de sociologie și asistență socislă de ls UBB Cluj. Între timp, a publicat și alte poeme aici, poeme foarte bune, fin păcate cam rar. Ultimele postări au fost în august anul trecut. Dar azi a revenit, cu um poem splendid…

***

în orașul meu

fricile ca niște instalații 

puse într-un pom al străzii 

străbat apele vraiște

unde mă joc 

de-a v-ați ascunselea

cu sinuciderea

mângâierea & siguranța

au pierdut odată cu fuga familiei

la Obregia am scăpat cu viață

când pun capul pe pernă

ascult Amy Lee

& mă gândesc la fericirea celorlalți

le urmăresc fericirea obsesiv

prin ochii lor juvenili

& da: o fericire văzută frumos

pe un chip juvenil este 

mana domnului

sunt singur

sunt rătăcit 

iau lumea cu sacoșa

zilnic ca să nu mor a doua zi

& tot singur ajung

dumnezeu mă va judeca

pentru ca mama nu s-a gândit

înainte & nu și-a cerut iertare

după ce m-a născut

exact cum spunea Dima Cubreacov:

“eu ca și voi m-am născut, m-am născut pentru ca tatăl meu în loc de prezervative folosește cuvântul scuze”

iubirea mamei înainte de a ma naște

cred că era super brutală: se gândea la alți copii.