Alături de Cezar Straton, Sebastian Cătănoiu și Cezar Haiura, Codrin Sezciuc este unul sin cei patru scriitori pădurari la care țin. Acum exact un an și o lună, am semnalat aici volumul de debut poetic al celui din urmă. Acum, are pregătit de tipar al doilea volum, pe care îl anunț prin aceste doua poeme. Dar mai întîi trimit la semnalarea primei cărți…
Cred că în trenul de noapte este ub volum chiar ma bun decît primul.
După cuvânt, potopul
Mi-ai strigat cu o piatră de frig
Prin tot orizontul
Mânjit cu acuarele sufocate,
Infernal ciuruit cu ploaie de gheață!
Întoarce-mi cu mâna și celălalt obraz
Nestrivit de haosul cuvântului tău:
Altfel, devenim, încet, anonimi,
In coconul peste care se prelinge
Un sarcofag de granit și tristețe.
El Iksir
Rătăcim cu aripile întinse.
Trupul meu iți e violoncel,
Trupul tău îmi e clavecin plăsmuit.
Dăruim spre univers
Muzica arcuirilor și ecourilor iubirii,
Ne dizolvăm în contemplația planetelor
Care ne cheamă să deschidem
Mistere și în florile lor.
Sunt onorat pentru ca m-ati mentionat printre „scriitorii padurari”, mai ales ca, asa cum ne-o dovediti mereu, tineti la aceasta tagma! Multa sanatate va doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, e pe merit… Multumesc si eu.
ApreciazăApreciază
o metafizica a facerii, refacerii, destin si structura a lumii
in alt plan, evenimentele par a fi triste – sau intristatoare, dar niciodata periferice
un dramatism aprope simbolist
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Excelent citit…
ApreciazăApreciat de 1 persoană