Și iată, în măiastra traspunere românească a poetului Adrian Vasiliu, și cel de-al șaisprezecelea sonet al Marelui Will…
Sonetul XVI
But wherefore do not you a mightier way
De ce, mă rog, c-o forță și mai mare
Nu lupți cu Timpul, ăst tiran pervers,
Ca să găsești de la declin salvare
Mai sigură ca palidul meu vers?
Acuma, când străbați ore sublime,
Multe grădini ar fi de-însămânțat
Florile lor ar semăna cu tine
Mai bine decât chipul tău pictat.
Prin descendenți e viața reparată
Al Timpului penel, al meu condei
Nu-ți vor reda făptura niciodată
Vie în ochii semenilor tăi.
Să te oferi e să rămâi la fel,
Trăind pictat de propriul tău penel.
Traducerea: Adrian Vasiliu
@ntonesei's blog 
Fantastic!
Pentru mine, un sonetist, autor sau traducator, e poetul care are suportul poeziei supreme!
Destul de asemanător si pentru cititorii de sonete!
Felicitări, Adrian Vasiliu!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merită din plin…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Batranul Will e modern,
el vrea o doamna bruna (adica naturala), in locul blondelor palide ( o trimitere la perucile vremurilor, purtate de nobili?) preferate la Curte,
vrea sa nu te lauzi cu maretia trecutului.
vrea autenticul. prezentul necosmetizat.
uite ca ajunge la noi, prin gratia domnului Adrian Vasiliu. multumiri
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce elegantă traducere și ce sfat frumos de continuitate în acest sonet ! Mulțumesc !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc si eu pentru vizita…
ApreciazăApreciază
„(…) să te oferi la fel /Trăind pictat de propriul tău penel” – o morală validă în veacuri, mulțumiri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană