Liviu Antonesei: Moartea, la drumul mare


Prima poezie care vine la mine de cînd am revenit… Să fie binevenită.




Moartea, la drumul mare





Moartea e în case, în grădini, pe cîmpuri,

în sate plăpînde și în marile orașe,

moartea e în spitale și teatre, și iarăși

în școlile care abia s-au deschis –

moartea e peste tot, nu deosebește

oamenii după religie, vîrstă, sex,

nici după greutate sau după avere,

lovește totul, lovește pe toți

cu o fervoare păgînă, nebună…





căpcăunului nu-i sînt destui morții,

ordonă bombardarea simbolică

a unui orășel de ziua de naștere

a spurcatei sale potăi siameze…





poate că ariciul curajos va găsi

cheia de la poarta izvorului viu!





O moarte precară, o moarte fără

cea mai palidă urmă de măreție,

un joc dement de-a masacrul!





15 Septembrie 2022, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Liviu Antonesei: Moartea, la drumul mare

  1. rameau zice:

    Este perfect venita. Ura si demența in creștere pe glob. Pretutindeni , lateral oblic si veninos. AG

    Apreciat de 3 persoane

  2. Gela Enea zice:

    Din păcate, asa este moartea. Ubicuitate!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vasilica Ilie zice:

    Moartea ne pândește de când ne naștem, vine atunci când nu te aștepți, exact ca în versurile citate:
    ”moartea e peste tot, nu deosebește
    oamenii după religie, vîrstă, sex,
    nici după greutate sau după avere,
    lovește totul, lovește pe toți
    cu o fervoare păgînă, nebună…”
    Și când te gândești că suntem toți muritori și nu luăm nimic cu noi, decât faptele bune pe care le-am făcut în viață, de ce atâta nebunie în lume, nu pot să-mi explic…

    Apreciat de 2 persoane

  4. Emanuiel Pavel zice:

    Moartea și viața sunt legate indisolubil. Pleacă una vine cealaltă.

    Apreciază

  5. Moartea e peste tot, iar poemul e foarte bun!

    Apreciat de 2 persoane

  6. Poetry855 zice:

    moarte, acea prezenta surprinzatoare de cele mai multe ori, descrisa de obicei ca o prezenta misterioasa, furisata, abia iesind din intuneric, azi este o Moarte la drumul mare! pe lumina, in locuri publice, aproape materializata. omul se muta in virtual, sa uite, ea danseaza in oras, bea suc la terasa. parca o si vedem totalitara

    si totusi, poemul apeleaza si aici la natura salvatoare, prin totemul unui arici, animal hranitor si rabdator. ”poate că ariciul curajos va găsi// cheia de la poarta izvorului viu!”

    Apreciat de 3 persoane

  7. Anonim zice:

    Sper ca poeul e ariciul curajos, nu Volodimir care a ales calea cea mai grea, a mortii si distrugerii.
    IR

    Apreciat de 1 persoană

  8. Scepticus Scepticus zice:

    Nu înțeleg de ce moartea este de genul feminin si de ce umbla cu coasa când numai bărbații foloseau aceasta unealtă.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Adela Efrim zice:

    Se voia scris, puternic poem!

    Apreciat de 1 persoană

  10. Doar poezia poate media între ziua de mâine și Moarte. Accentele puternice și cadrele dure sunt importante. Acest poem conține cele două repere amintite mai sus. Poemul va rămâne și după ce timpul ne va cosi umbrele. Iar asta, dragă Liviu, e o victorie…

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.