Prima poezie care vine la mine de cînd am revenit… Să fie binevenită.
Moartea, la drumul mare
Moartea e în case, în grădini, pe cîmpuri,
în sate plăpînde și în marile orașe,
moartea e în spitale și teatre, și iarăși
în școlile care abia s-au deschis –
moartea e peste tot, nu deosebește
oamenii după religie, vîrstă, sex,
nici după greutate sau după avere,
lovește totul, lovește pe toți
cu o fervoare păgînă, nebună…
căpcăunului nu-i sînt destui morții,
ordonă bombardarea simbolică
a unui orășel de ziua de naștere
a spurcatei sale potăi siameze…
poate că ariciul curajos va găsi
cheia de la poarta izvorului viu!
O moarte precară, o moarte fără
cea mai palidă urmă de măreție,
un joc dement de-a masacrul!
15 Septembrie 2022, în Iași
@ntonesei's blog 
Este perfect venita. Ura si demența in creștere pe glob. Pretutindeni , lateral oblic si veninos. AG
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Așa este, dragul meu poet…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate, asa este moartea. Ubicuitate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum lucrează cu asupra de măsură.
ApreciazăApreciază
Moartea și viața sunt legate indisolubil. Pleacă una vine cealaltă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Moartea ne pândește de când ne naștem, vine atunci când nu te aștepți, exact ca în versurile citate:
”moartea e peste tot, nu deosebește
oamenii după religie, vîrstă, sex,
nici după greutate sau după avere,
lovește totul, lovește pe toți
cu o fervoare păgînă, nebună…”
Și când te gândești că suntem toți muritori și nu luăm nimic cu noi, decât faptele bune pe care le-am făcut în viață, de ce atâta nebunie în lume, nu pot să-mi explic…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doar că acum dă buzna, adesea sun chipul crimei…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Moartea și viața sunt legate indisolubil. Pleacă una vine cealaltă.
ApreciazăApreciază
Moartea e peste tot, iar poemul e foarte bun!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc. Cred că mă refeream la moartea care dă buzna pfin mina pmului, la crime…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
moarte, acea prezenta surprinzatoare de cele mai multe ori, descrisa de obicei ca o prezenta misterioasa, furisata, abia iesind din intuneric, azi este o Moarte la drumul mare! pe lumina, in locuri publice, aproape materializata. omul se muta in virtual, sa uite, ea danseaza in oras, bea suc la terasa. parca o si vedem totalitara
si totusi, poemul apeleaza si aici la natura salvatoare, prin totemul unui arici, animal hranitor si rabdator. ”poate că ariciul curajos va găsi// cheia de la poarta izvorului viu!”
ApreciazăApreciat de 3 persoane
In unele mitologii, ariciul e ajutorul divinității…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper ca poeul e ariciul curajos, nu Volodimir care a ales calea cea mai grea, a mortii si distrugerii.
IR
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cine stie cine e ariciul///
ApreciazăApreciază
Eu sint ariciul, nene Iancule! Nu mai poftesti?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci, am aflat pina la urma…
ApreciazăApreciază
Nu înțeleg de ce moartea este de genul feminin si de ce umbla cu coasa când numai bărbații foloseau aceasta unealtă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sa se sperie barbatii ))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu e chiar sperietură, mai degrabă Sorge, vorba lui Kierkegaard…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
in poezia ta chiar este. si inca una la moda. globalizata
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aș spune – jos moda!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Teribil!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta a venit…
ApreciazăApreciază
Se voia scris, puternic poem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc frumos. Asa patesc, cind vin, nu ma lasa pina nu le scriu…
ApreciazăApreciază
Doar poezia poate media între ziua de mâine și Moarte. Accentele puternice și cadrele dure sunt importante. Acest poem conține cele două repere amintite mai sus. Poemul va rămâne și după ce timpul ne va cosi umbrele. Iar asta, dragă Liviu, e o victorie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc tare mult…
ApreciazăApreciat de 1 persoană