Liviu Antonesei: Povești filosofice cretane din AD 2022 (12)


Ziua furiei





Dimineața era un cer ca de plumb,

doar unde se îmbrățișau violent norii,

se zăreau franjurii unui gri mai deschis,

am plecat să vedem marea și era furioasă –

lovea cu violență stîncile, răscolea

pietrișul și nisipul de la țărm, rupea alge…





spuma trecea pe sub șezlongurile

de  pe o îngustă plajă amenajată

și se cățăra pe zidul gri de protecție…





e adevărat, mîine voi pleca la nord,

dar eu plec, ea va rămîne aici,

unde a fost dintotdeauna. Va fi mereu.





An după an, după an, același spectacol

al furiei sale nemăsurate, poate trebuie

să pricep că nu eu plec, ea mă alungă!





6 – 11 Septembrie 2022, Hersonissos, Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Liviu Antonesei: Povești filosofice cretane din AD 2022 (12)

  1. Vasilica Ilie zice:

    ”spuma trecea pe sub șezlongurile
    de pe o îngustă plajă amenajată
    și se cățăra pe zidul gri de protecție…”

    Într-o poezie de-a mea, eu am comparat această spumă a mării cu un vin spumant. Felicitări pentru poem!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Adela Rachi zice:

    Si va cheama, iar, la anul! Mi-a placut mult, mult!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Poetry855 zice:

    plecarea sau intoarcerea , ca o durere…
    marea, simbolul inconstientului…. aici, infricosator, suparat…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Cam așa este, ea alungă!
    Dar asta se va verifica mereu, „an dupa an, dupa an”.

    Apreciază

Comentariile sunt închise.