C. P. A. – Alexandru Ovidiu Vintilă: Sunt păsări


Am început să cunosc mai bine poezia puternică și Afină a lui Ovidiu Vintilă în urmă cu patru volume. Pînă atunci îl știam mai degrabă pe excelentul interpret de poezie, dar poezia i-o știam lacunar, din reviste și recitaluri. Nu-i citisem primele volume, dar toate cele patru din urmă mi-au relevat un poet foarte puternic și, în același timp, rafinat. Am semnalat apariția lor pe blog sau în reviste, ba chiar am participat la lansarea online a volumului anterior într-o companie selectă. Despre acel excepțional volum, am dat seama aici:

Cel mai recent volum, de asemenea excepțional – Iglu, Eikon, 2022 – mi-a fost citit în Creta și, alături de povestirile unui israelian și de romanul unei autoare de origine armeană care trăiște la Moscova, mi-a luminat literar sejurul. Public un poem la propunerea autorului. Cel mai bun? Greu de spus în cazul unui volum alcătuit din poezii una și una. Felicitări, Ovidiu! Ca prieten al poeziei tale, rămîn în așteptarea noilor volume.

Sunt păsări

și mai era de jur-împrejur și

noapte de noapte tristețea

vertiginoasă

(precisă și gravă)

halucinantă.

pur și simplu sunt păsări

care cuibăresc în habitate industriale: pescăruși cu

picioarele galbene cormorani coțofene pica-pica etc.

Aliniate perfect îți sunt căile, Doamne!

o singură dată mi-ai vorbit în vis

vocea Ta povestea întocmai cum Oskar

ne-a descris clipa cea repede în care un pahar

a alunecat de pe marginea scaunului.

În limba română realitatea e neschimbată

confuză. Nebunia și frica

sunt stări imobile. O serie de amintiri nefaste

antropofage. Timpul și sângele curg direct proporțional

până totul se termină. Sunt întrebări mai ușoare

care ne bifurcă rațiunea văzul ochilor din inimă

umbra și soarele dinafară.

Și după mulțimea îndurărilor Tale

mare încă ți-e mila

Duhul Tău

ne va smeri

ne vom nevoi

în viața vieților

noastre.

Curând

va veni

dimineața

artificială

ca

lumina

electrică.

te vei ridica

să prepari cafeaua

după rețeta obișnuită

cu gesturile cele mai naturale din lume.

Vom pleca alături de îngerii noștri fără nume

cu tramvaiul

și vom

silabisi

în minte

cuvinte

altele

sunt ani de atunci

și eu am văzut

fluxul și refluxul

apelor mării

odată

odată

am fost

obosit

foarte obosit

și vorbele îmi erau limpezi

foarte limpezi

am înghițit în sec și am mers mai departe

(atât de coerent)

Doamne

pe zăpada de celuloză

murdară.

******************************************************************

Alexandru Ovidiu VINTILĂ,

poem din volumul Iglu, București, Editura Eikon, 2022

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la C. P. A. – Alexandru Ovidiu Vintilă: Sunt păsări

  1. Poetry855 zice:

    am citit
    mi s-a sters comentariul tre sa rezolv cu tastatura isi da singura comenzi pe repede inainte

    Apreciat de 1 persoană

  2. Este! Într-adevăr este!!!

    Apreciază

  3. Poetry855 zice:

    mi-a placut mult poemul si, banuiesc, volumele au aceeasi lirica meditativa, sensibilitate in filigran de observatie.

    Apreciază

  4. Poetry855 zice:

    poeziile au o voce poetica si un discurs in transa , timpul este condensat, realitatea se risipeste la cea mai mica atingere si devine altceva
    poetul paseste prin nealitate ca printr-un vis tulburator,

    Apreciază

  5. Poetry855 zice:

    constatarea ca totul este iluzoriu natural, sincer, si ca de fapt toate sunt artificiale, devin artificiale
    am fost/ obosit / foarte obosit / și vorbele îmi erau limpezi/ foarte limpezi / am înghițit în sec și am mers mai departe/ (atât de coerent)/ Doamne / pe zăpada de celuloză/ murdară.

    Apreciază

  6. Poetry855 zice:

    REMARC

    În limba română realitatea e neschimbată
    confuză. Nebunia și frica
    sunt stări imobile. O serie de amintiri nefaste
    antropofage. Timpul și sângele curg direct proporțional
    până totul se termină

    Apreciat de 1 persoană

  7. Un Grădinar zice:

    Prea mult stimate Domnule Antonesei,
    Chiar atît de nepotrivit să fie încît ………. hîrșt ! într-un spațiu atît de deschis părerilor diferite ?
    Cum consider, că am fost atacat pe nedrept și în plus complet înafara subiectului articolului publicat și a altor comentarii atît de subtil „bine-voitoare”, am simțit nevoia unor mici explicații concrete. Ce e rău în asta ? Textul de mai jos îl considerați insultător ? Ştiți mult prea bine că plecînd de la o temă se poate ajunge departe, lucrul astfel dezvăluind necesar o stare importantă de spirit, empatie și libertate.
    Cum rămîne deci cu Libetatea de Expresie ?!?

    @Poetry855,
    Nu că ar fi chiar important, dar cum zac și nu mă prea pot mișca deocamdată, nu c-ar fi mare lucru sau grav, dar stînd, c-așa-i recomandat, liniștit, încerc să mă amuz întru un fel de dialog.
    Şi cum m-am simțit nițitel lezat pe nedrept de către matale ți-am răspuns la acuzațiile-ți precedente și atît de gratuite încît întrebîndu-mă oare cum și de unde căutînd dovezi și argumente concrete dar poate teribil de ascunse în pantofii reginei pe care cei de pe-aici o iau nostim și cu humor de Buhuși la rîs ștrulubaș te-am rugat să mă și lămurești dacă tot m-ai arătat cu dejtu urbei întregi de unde-ai tras astfel de concluzii ciudat invonluntare și deturnate de context ?
    Evident răspuns n-am primit căci o dată patalamaua pusă pe fruntea împricinuitului zvonurile cartierelor își vor face singure și măiestrit meseria brățară de țară de la răsărit.
    O zi plăcută, curaj, și poezii minunate.

    P.S. parcă aș fi spus și eu cîte ceva despre poezia de mai sus, dar cum nu prea e voie să spui chiar „orice”, iartă-mă te rog, mă abțin.

    Apreciază

Comentariile sunt închise.