Am început să cunosc mai bine poezia puternică și Afină a lui Ovidiu Vintilă în urmă cu patru volume. Pînă atunci îl știam mai degrabă pe excelentul interpret de poezie, dar poezia i-o știam lacunar, din reviste și recitaluri. Nu-i citisem primele volume, dar toate cele patru din urmă mi-au relevat un poet foarte puternic și, în același timp, rafinat. Am semnalat apariția lor pe blog sau în reviste, ba chiar am participat la lansarea online a volumului anterior într-o companie selectă. Despre acel excepțional volum, am dat seama aici:
Cel mai recent volum, de asemenea excepțional – Iglu, Eikon, 2022 – mi-a fost citit în Creta și, alături de povestirile unui israelian și de romanul unei autoare de origine armeană care trăiște la Moscova, mi-a luminat literar sejurul. Public un poem la propunerea autorului. Cel mai bun? Greu de spus în cazul unui volum alcătuit din poezii una și una. Felicitări, Ovidiu! Ca prieten al poeziei tale, rămîn în așteptarea noilor volume.
Sunt păsări
și mai era de jur-împrejur și
noapte de noapte tristețea
vertiginoasă
(precisă și gravă)
halucinantă.
pur și simplu sunt păsări
care cuibăresc în habitate industriale: pescăruși cu
picioarele galbene cormorani coțofene pica-pica etc.
Aliniate perfect îți sunt căile, Doamne!
o singură dată mi-ai vorbit în vis
vocea Ta povestea întocmai cum Oskar
ne-a descris clipa cea repede în care un pahar
a alunecat de pe marginea scaunului.
În limba română realitatea e neschimbată
confuză. Nebunia și frica
sunt stări imobile. O serie de amintiri nefaste
antropofage. Timpul și sângele curg direct proporțional
până totul se termină. Sunt întrebări mai ușoare
care ne bifurcă rațiunea văzul ochilor din inimă
umbra și soarele dinafară.
Și după mulțimea îndurărilor Tale
mare încă ți-e mila
Duhul Tău
ne va smeri
ne vom nevoi
în viața vieților
noastre.
Curând
va veni
dimineața
artificială
ca
lumina
electrică.
te vei ridica
să prepari cafeaua
după rețeta obișnuită
cu gesturile cele mai naturale din lume.
Vom pleca alături de îngerii noștri fără nume
cu tramvaiul
și vom
silabisi
în minte
cuvinte
altele
sunt ani de atunci
și eu am văzut
fluxul și refluxul
apelor mării
odată
odată
am fost
obosit
foarte obosit
și vorbele îmi erau limpezi
foarte limpezi
am înghițit în sec și am mers mai departe
(atât de coerent)
Doamne
pe zăpada de celuloză
murdară.
******************************************************************
Alexandru Ovidiu VINTILĂ,
poem din volumul Iglu, București, Editura Eikon, 2022
@ntonesei's blog 
am citit
mi s-a sters comentariul tre sa rezolv cu tastatura isi da singura comenzi pe repede inainte
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este! Într-adevăr este!!!
ApreciazăApreciază
mi-a placut mult poemul si, banuiesc, volumele au aceeasi lirica meditativa, sensibilitate in filigran de observatie.
ApreciazăApreciază
poeziile au o voce poetica si un discurs in transa , timpul este condensat, realitatea se risipeste la cea mai mica atingere si devine altceva
poetul paseste prin nealitate ca printr-un vis tulburator,
ApreciazăApreciază
constatarea ca totul este iluzoriu natural, sincer, si ca de fapt toate sunt artificiale, devin artificiale
am fost/ obosit / foarte obosit / și vorbele îmi erau limpezi/ foarte limpezi / am înghițit în sec și am mers mai departe/ (atât de coerent)/ Doamne / pe zăpada de celuloză/ murdară.
ApreciazăApreciază
REMARC
În limba română realitatea e neschimbată
confuză. Nebunia și frica
sunt stări imobile. O serie de amintiri nefaste
antropofage. Timpul și sângele curg direct proporțional
până totul se termină
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prea mult stimate Domnule Antonesei,
Chiar atît de nepotrivit să fie încît ………. hîrșt ! într-un spațiu atît de deschis părerilor diferite ?
Cum consider, că am fost atacat pe nedrept și în plus complet înafara subiectului articolului publicat și a altor comentarii atît de subtil „bine-voitoare”, am simțit nevoia unor mici explicații concrete. Ce e rău în asta ? Textul de mai jos îl considerați insultător ? Ştiți mult prea bine că plecînd de la o temă se poate ajunge departe, lucrul astfel dezvăluind necesar o stare importantă de spirit, empatie și libertate.
Cum rămîne deci cu Libetatea de Expresie ?!?
@Poetry855,
Nu că ar fi chiar important, dar cum zac și nu mă prea pot mișca deocamdată, nu c-ar fi mare lucru sau grav, dar stînd, c-așa-i recomandat, liniștit, încerc să mă amuz întru un fel de dialog.
Şi cum m-am simțit nițitel lezat pe nedrept de către matale ți-am răspuns la acuzațiile-ți precedente și atît de gratuite încît întrebîndu-mă oare cum și de unde căutînd dovezi și argumente concrete dar poate teribil de ascunse în pantofii reginei pe care cei de pe-aici o iau nostim și cu humor de Buhuși la rîs ștrulubaș te-am rugat să mă și lămurești dacă tot m-ai arătat cu dejtu urbei întregi de unde-ai tras astfel de concluzii ciudat invonluntare și deturnate de context ?
Evident răspuns n-am primit căci o dată patalamaua pusă pe fruntea împricinuitului zvonurile cartierelor își vor face singure și măiestrit meseria brățară de țară de la răsărit.
O zi plăcută, curaj, și poezii minunate.
P.S. parcă aș fi spus și eu cîte ceva despre poezia de mai sus, dar cum nu prea e voie să spui chiar „orice”, iartă-mă te rog, mă abțin.
ApreciazăApreciază