William Shakespeare: Sonetul XIV


Aveam sonetul cu mine, dar luat cu vacanța am uitat să-l postez. Poate că poetul Adrian Vasiliu, excelentul traducător, mă va ierta. Cred că Shakespeare mă iartă.





Sonetul XIV

Not from the stars do I my judgement pluck;





Nu de la stele iau înțelepciune;

Deși cunosc ceva Astronomie,

Noroc sau ghinion nu știu a spune,

Nici foamete , nici boli, nici vreo urgie;

Despre averi, pe loc, nu pot să spun,

Și nici oricui destinul să-i arăt,

Sau prinților ce-i rău și ce e bun

Urmând vreun semn ceresc pe care-l văd:

În schimb, în ochii tăi găsesc știință,

Constante stele pentru arta mea,

Splendoare și-adevăr vor lua ființă

Dacă, la tine-ntors, vei procrea;

De nu, prezic: murind, vei fi curând

Splendorii și-adevărului, mormânt.





Traducerea: Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la William Shakespeare: Sonetul XIV

  1. Scepticus Scepticus zice:

    Un romantic avant la lettre?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mihaela zice:

    Frumos.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Gabriel Chiriac zice:

    Farmecul unei dimineți de luni, un sonet de Shakespeare în excelenta traducere a dlui Adrian Vasiliu… Cer cu soare mereu blând să aveți în Creta!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ion Vianu zice:

    Superb!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.