Liviu Antonesei: Povești filosofice cretane din AD 2022 (9)


O parafrază după…





Per Draco, jur pe trupul meu,

nu-s pui de om,

sînt pui de zmeu,

dar va veni anume zi

și-n lemn de copîrșeu

voi isprăvi…





prin stele voi pluti mereu

ca peștele în eleșteu!





03. 09. 2022, Hersonissos

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Liviu Antonesei: Povești filosofice cretane din AD 2022 (9)

  1. Emanuiel Pavel zice:

    Eu mă gândesc la foc.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Zmeul a umblat mai tot timpul cu șmecherii,
    ba printre noi, ba printre ei;
    ai lor,
    punându-și stele-n frunte.
    Noi,am lichidat lemnul pentru copârșeu
    …Per Draco!
    Am avut curu cam greu…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Paul zice:

    Va priieste Creta. Ma bucur. E bine ca noi nu suntem deloc greci, desi asa zic unii,
    am insela pana si marea, dupa cea neagra si rea, si nimeni nu ar sesiza.
    Bucurati-va, ca om fast, dupa cum imi apareti tot mai simplu, marea conteaza, sinonim palpabil al libertatii

    Apreciat de 1 persoană

  4. Un Grădinar zice:

    De soarele va dogori
    Precum ai noștri specialiști ne-ndoctrinează
    Apă nu va mai fi în eleșteu
    Deloc
    Nici lemne n-or mai fi căci
    El Pîrjol va răscoli
    Pămînt și ziduri
    Oameni elefanți furnici
    Orice și gînduri
    Nici versuri nici iubiri
    Sodoma și Gomora-ntr-o piscină
    Vom dispărea
    Frumoși efebi bătrîni sau tineri
    Întinși la soare
    Fără vină
    Sardele-ntr-o cutiuță de smarald
    Trimisă misterios de-acum opt mii de ani deja
    Cu-o simplă praștie din piele de-OM
    Zgîrci iadeș funambul întinsă
    Spre Alpha Centauri Calypso
    Ca banc-bing-bang colaps
    Într-un extaz fosforescent
    De vis și de abuz extraterestru

    Zic eu,
    mic mic infim superb rîzînd
    ajunge doar zîmbind
    să fim
    în clipa care
    ESTE.m

    Apreciază

  5. Scepticus Scepticus zice:

    A propos de mandria cam umflata a grecilor (inclusiv antici) am o inttebare care ma framanta de mulți ani. Acum vreo 50 ani o ruda imi recita dintr-un poem pe care nu l-am găsit nicăieri. Era vorba de un grec care merge la Roma și văzând un bărbier care-si rade clienții folosind spuma le spune disprețuitor: Grecu-i om adevărat, el se rade pe uscat. Bărbierul roman îl îndeamnă sa se așeze și începe sa-l rada ca pe un om adevărat. După vreun minut grecul ii cere printre lacrimi ca măcar un pic de apa sa adauge. Cine a scris aceasta poezie din care am reținut doar doua versuri?

    Apreciază

  6. Anonim zice:

    Hăoleu!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Vasilica Ilie zice:

    O poezie cam tristă, sau ați intuit cutremurul din Creta? Mai sunteți acolo? Sper să-l întreceți pe Gorbaciov în ani…Sănătate!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.