C. P. A. – Alexia Ema Burneci: Două poeme


Cum scriam ieri, prietenul nostru Florentin mi-a trimis, pe lîngă poemul său, și cîteva poeme de-ale Alexiei. Postez acum două dintre ele, iar pe celelalte le păstrez pentru alte ocazii. Două poeme minunat, cum ne-a și obișnuit poeta…





ba da

de ce să nu afle lumea asta

că m-ai iubit prostule

mai ales acum 

când mă simt urâtă

mult mai urâtă 

decât un cer înaintea ploii

cu părul dezordonat ca rădăcinile

unui copac smuls din pământ

mi-e chipul ca o furtună violentă

surâsul un scris mărunt

și rece

tu îmi spuneai că sunt frumoasă Adi

dar poate ai mințit
nu îndrăznesc să mă uit nici azi în oglindă
dar te-aș privi pe tine prostule

cu ură și deznădejde
pentru că altfel nu-mi explic

de ce fiica noastră

a scris despre toate astea

în teză la română”





mami

aseară am văzut la televizor

că lângă țara noastră a început

un război

eu nu pot să-nțeleg deloc

lumea asta

de aceea mă și întorc atât de des

în mine

și scot acele sunete

care vouă vi se par ciudate

am văzut acolo și niște copii

care se legănau de pe un picior

pe altul

ca mine

când eram mică

și-ți auzeam coșmarurile

atunci când dormeam amândouă

iar tu te ridicai în somn

fără să mă vezi

și-ncepeai să strigi 

că se îneacă Adiță

te rog să mă ierți

dacă te-am supărat 

când am început să țip

dar am văzut o pată roșie

cum se lățește repede repede

pe tot ecranul

și nu se mai termină

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la C. P. A. – Alexia Ema Burneci: Două poeme

  1. Amalia Achard zice:

    Superb!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Florentin Sorescu zice:

    Aoleu@
    Vedeti că, din eroare, au fost lipite doua poene!
    Greșeala mie mi-a aparținut când vi le-am trimis, scuze! Nu realizez cum s-a putut intâmpla. Primul poem sună așa:

    „ba da
    de ce să nu afle lumea asta
    că m-ai iubit prostule
    mai ales acum
    când mă simt urâtă
    mult mai urâtă
    decât un cer înaintea ploii
    cu părul dezordonat ca rădăcinile
    unui copac smuls din pământ
    mi-e chipul ca o furtună violentă
    surâsul un scris mărunt
    și rece

    tu îmi spuneai că sunt frumoasă Adi
    dar poate ai mințit
    nu îndrăznesc să mă uit nici azi în oglindă
    dar te-aș privi pe tine prostule
    cu ură și deznădejde
    pentru că altfel nu-mi explic
    de ce fiica noastră
    a scris despre toate astea
    în teză la română”

    Apreciază

  3. Florentin Sorescu zice:

    Al doilea poem este:

    „mami
    aseară am văzut la televizor
    că lângă țara noastră a început
    un război
    eu nu pot să-nțeleg deloc
    lumea asta
    de aceea mă și întorc atât de des
    în mine
    și scot acele sunete
    care vouă vi se par ciudate
    am văzut acolo și niște copii
    care se legănau de pe un picior
    pe altul
    ca mine
    când eram mică
    și-ți auzeam coșmarurile
    atunci când dormeam amândouă
    iar tu te ridicai în somn
    fără să mă vezi
    și-ncepeai să strigi
    că se îneacă Adiță
    te rog să mă ierți
    dacă te-am supărat
    când am început să țip
    dar am văzut o pată roșie
    cum se lățește repede repede
    pe tot ecranul
    și nu se mai termină”

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mihai zice:

    Confesiunile unei poetese-fetiță-femeie-…

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.