C. P. A. – Florentin Sorescu: (fără titlu)

Nici nu mai țin minte de cîte luni nu am mai citit un poem nou de-al prietenului nostru Florentin. Bănuiec că și el se simțea cam vinovat, altfel mesajul prin care mi-a trimis acest excelent poem nu purta titlul „Cercul Poeților Rătăciți”. Să nu uit, în mesak erau și cîteva poeme de-ale Alexiei Ema Burneci…

x x x

M-a certat tata că nu m-am dus 

la înmormântarea lui nenea dan

„Măi băiatule mi-a zis el

asta chiar nu se face

gândește-te că el și cu delia ne-au fost

cei mai buni prieteni de familie

și acum îmi amintesc

de partidele de canastă

pe care le făceam în fiecare sâmbătă seară”

eu am dat să-i zic ceva

dar el m-a întrerupt brusc

„dacă aș mai fi trăit

eu sigur asta aș fi făcut

la lucru ăsta trebuia să te gândești

nu la prostiile tale

și n-o mai băga pe maică-ta la înaintare

ca să te scape din toate belelele

știu că ea a fost acolo

dacă asta vrei să-mi spui

dar maică-ta e maică-ta

iar eu sunt eu

și doar prin tine

puteam să fiu acolo”

în acel moment

apare și frati-meu

„Iar ai făcut-o lată, Titine,

îmi zice si el cu năduf,

chiar nu-nteleg

ce-a fost în capul tău!”

‘Da mă, îi răspund,

dar nici el n-a venit

la înmormântarea ta

asta m-a cam supărat 

puțin”

„Păi ce dracu’ să caute

îmi spune el

doar știa 

că o să ne-ntâlnim

acolo

cât de curând

e ca si cum te-ai duce la întâlnire

nebărbierit

ar fi fost chiar culmea”

amândoi erau supărați

pe mine

aproape că nici nu mai puteau

să vorbească

apoi i-am privit cum pleacă

umăr la umăr

în locul ăla

ca să se-ntâlnească 

cu nenea dan

să-și ceară cumva 

iertare