Bancul l-am haiducit dintr-un comentariu pe blog al lui Virgil Glăvan, iat gluma grafică, rară, a sosit de la profeaorul Septimiu Chelcea. A sosit de ceva vreme, dar a trebuit să rezolv chestiunea cu postarea pozelor. Nu eu, expeșii, Marian, colegul meu de facultate, și Nico…
Bulă și Ștrulă la bar
Într-un local, Bulă și Ștrulă își beau liniștiți cafeaua, când sirena mașinii pompierilor a început să sune strident. Brusc, Bulă se ridică și zice:
– Scuză-mă, Ștrulă, dar datoria mă cheamă!
– Bine, Bulă, dar tu nu ești pompier voluntar!
– Nu sunt, Ștrulă, așa este. Eu nu sunt, dar soțul vecinei, da!
@ntonesei's blog 
un altul frumos (nu e chiar banc )
Ce beau românii, în fiecare zi din săptămână:
Luni – apă
Marți – apă
Miercuri – apă
Joi – apă
Vineri – bere, vin
Sâmbătă – bere, vin, vișinată, pălincă, gin, votcă, whisky, shot-uri de tequila
Duminică – borș, zeamă de varză, antinevralgic, aspirină, limonadă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Misto! Cam multa apa, dar inteșeg ca e votba de cei cu slujbe…
ApreciazăApreciază
si eu la acelasi lucru m-am gandit . Cam prea multa apa , macar un vinosor cu sifon acolo nu ar strica . Cat proveste la cei cu slujbe cand eram in romania era o crasma ordinara in drum spre statia de autobuz si cand plecam eu la servici dimineata era plinca . Si nu cred ca consumau „apa plata cu lamaie ” 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha, ha!
ApreciazăApreciază
Un scriitor si critic foarte cunoscut si apreciat,nu-i dau numele, stabilit de mult in strainatate povestea cum pleca de acasa, Mosilor intresectie cu Republicii, dimineata pe la 9 impreuna cu un coleg si pana la P-taUniversitatii,maxim un km., luau pe parcurs in vreo trei locuri, „la varice”( in picioare,la botu’calului) cum se zicea cate o suta de tarie, De aici se urcau in troleibuz iar cand ajungeau la Casa Scanteii la redactie,locul lor de munca,mai serveau cate o suta la Bufetul aflat in preajma. Bine,bine a intrebat intervievatoarea, dar acolo sefii, colegi ce ziceau ? Stimata doamna, dv. credati ca ceilalti erau in alta stare ? Anii ’60-70, nu ca dupa ar fi fost altfel. Si zilele de munca erau sase ,iar duminica se dregeau,probabil „cui pe cui se scoate ” ! Connaisseurii au dibuit probabil despre cine e vorba.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum nu-s bucurestean, nu le am cu locuintele, dar am mîcar vreo zece. cincisprezere în vizor…
ApreciazăApreciază
Hai sefule,nu m-am referit la locuinte ci la locuri(localuri) ,vorba vine, de pierzanie.Nu trebuie sa fii bucurestean ca sa simti parfumul nu mult diferit de cel al „Targului Iesilor”. Amintesc din memorie cele trei popasuri, Odobesti, vechi, colt cu Mantuleasa, Pestera fost Singapore unde se imbatau zilnic si ” noptic” unii care ii injurau birjereste,ma rog, ca literatii, pe Beniuc, Breslasu,Toma,Nina,A.E.B., Porumbacu si alte zburatoare,normal, toti se credeau geniali. acolo zice-se ca a spart,a reusit cu greu, toti banii Ilarion Ciobanu zis Caris vreo 16.000 lei,vorbim de inceputul anilor ’60 dand de baut celor amintiti,betivi proletari-profesionisti cica n-ar fi iesit din subsol,salonul preferat, vreo saptamana.Mai urma un cartus , inainte de troleibus, chiar in fata statuii lui C.A, Rosetti cred ca se numea simplu Bufet iar ultimul cel din fata statuii lui Lenin la Casa Scanteii era Prahova. Din pacate cel care a relatat aceste intamplari din tinerete a trecut in alta lume,poate mai buna .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La începutul anilor 60, aveam 8 ani. Localurile le știu din povești. Pe cei la care mă gîndesc i-am reperat după „locul de muncă”,,,
ApreciazăApreciază