Nu de mult, am postat un prim grupaj din poeziile din 2020 ale Cameliei, pe carele rătăcise, dar din fericire le-a regăsit, sînt foarte bune. Tot voiam să mai postez, doar că prietena noastră a dispărut de pe net. Sper că în vacanță, iar vacanțele nu durează foarte mult. Iată alte două poeme…
diagnosticul a bătut la ușă și mi-a spus
hai că ai scăpat
ai cancer
nu mai ai de ce să îți faci griji
le vei lăsa pe toate aici în viața aceasta
te vei elibera
vei fi mai ușoară ca o balerină
vei face tumbe prin aer
vei fi albă și frumoasă ca zâna plecată de acasă
fără grija zilei de mâine
fără grija de a fi cochetă
bine îmbrăcată informată
vei fi
așa cum ai visat toată viața să fii
liberă
vei putea trece prin ziduri vei vizita toată planeta
te vei apropia de tigri și lei
de vulturi și de marii învățați și nimeni
nimeni
nu te va putea opri
dimineața strălucitoare ca o isterie își bagă degetele în ochi și urlă cum aș putea să îi ignor surescitarea fluturii de beton care au luat foc secunda trufașă punțile tensionate și toată vânzoleala nesemnificativă urme de melci grăbiți traiectorii intersectate haotic ce rămâne este doar un desen un desen modern aproape nimic personal un sistem prefigurare a viitorului în care toate se vor putea înlocui cu piese de rezervă țipătul vieții la graniță mai puternic se întâlnește brusc cu imaginea răsturnată
@ntonesei's blog 