Prima carte despre Dorin Tudoran

Prima carte despre Dorin Tudoran

Acum cîteva săptămîni, a apărut prima carte dedicată vieții, faptelor și operei poetului, eseistului și disidentului Dorin Tudoran – Dosarul Dorin Tudoran. Literatură și politică în comunism și postcomunism (Ed. Amphion, Bacău, 2022) de Florin Daniel Dincă. Reamintesc că autorul a îngrijit și ediția definitivă a ultimului volum de poezii scris de DT în România, De bună voie, autobiografia mea, ediția apărută la aceeași editură în urmă cu doi ani, despre care am dat seama aici:

Dorin Tudoran – De bunăvoie, autobiografia mea, ediție definitivă, Amphion, 2020

La origine, cartea lui FDD a fost o teză de doctorat, încununată cu calificativul magna cum laude. Consultînd versiunea tipărită acum, îmi dau seama că ar putea fi inventate și calificative deasupra celui primit! Demersul aplicat de autor complicatului subiect ales este foarte bine rezumat de el însuși pe coperta a patra a volumului:

„Ceea ce s-a întâmplat între scriitorul Dorin Tudoran şi dictatura ceauşistă – aşa cum Eu, fiul lor. Dosar de Securitate ne-o arată – a fost o luptă pe viaţă şi pe moarte, între o victimă de nedomolit şi persecutorii săi, inventând identitatea parazitară „Tudorache”, pe temelia identităţii creatoare exemplare Dorin Tudoran.

În momentul conştientizării apogeului radicalizării sale, Dorin Tudoran a acceptat – în confruntarea cu sine, în primul rând, şi cu instituţiile Puterii, în al doilea rând – că discursul literar parabolico-esopic îşi epuizase forţa combativă, devenind admisibil pentru o dictatură căreia, din calcule prost făcute, îi plăceau la culme pozele trucate, arătând o naţiune unită în jurul unei mediocrităţi prezidenţiale cu îngrijorătoare ifose faraonice.

Ajuns în S.U.A., în anul 1985, Dorin Tudoran – promovând literatura altora, în calitate de cofondator al Agorei, creditând deopotrivă esteticul şi eticul prin paginile revistei – şi-a menţinut vie conştiinţa apartenenţei la spaţiul cultural românesc din care fusese scos cu anasâna, fapt la care a contribuit serios chiar el, poetul, dar în care spera să se reintegreze firesc, nu prea târziu, ceea ce s-a întâmplat, sinuos, după 1990. ”.

Din amplul citat de mai sus, se poate deja sesiza amploarea demersului lui Florin Dincă. Situat în zona în care istoria liteară se intersectează cu istoria politică și cu istoria în general, totul plecînd de la un caz exemplar, cel al lui Dorin Tudoran. Dar, pentru a sesiza calitatea analizei lui Florin Dincă, trebuie să trecem de această „carcasă” și atunci vom da peste bibiografia impresionantă, peste argumentații impecabile, peste necesare, dar nu exagerate tentative de teoretizare și, de bună seamă, peste un stil cît se poate de adecvat abordării unei asemenea teme. Florin Dincă nu face paradă de concepte, dar nici nu le evită atunci cînd este nevoie de ele. În opinia mea, această primă carte dedicată lui Dorin Tudoran a ridicat ștacheta foarte sus. Sper ca viitorii exegeți să nu fie intimidați de asta, ci dimpotrivă, stimulați!