William Shakespeare: Sonetul VII


Și iată cel de-al șaptelea poem al marelui poet și dramaturg în versiunea românească a poetului Adtisn Vasiliu. O vorbă auzită mai de dimineață spune că dacă ai șansa să citești duminică un poem ața de bun, vei avea parte de o săptămînă aidoma…





Sonetul VII

Lo! in the orient when the gracious light





Priviți! la est, când astrul grațios

Urcă pe cer, cu ochii fiecare

Aduce-omagiul, pune respectuos

Privirea-n slujba maiestății sale;

Abruptul bolții sprinten înfruntând

Ca omul plin de forță și curaj,

Lumea încă-l adoră, urmărind

Pe cer superbul lui pelerinaj;

Când însă carul său va declina

Ca omul obosit, pierind din cer

Aceiași ochi, admirativi cândva

Privirea-și vor întoarce de la el.

La fel și tu, murind într-un târziu

Uitat vei fi, de n-o să ai un fiu.





Traducere: Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la William Shakespeare: Sonetul VII

  1. Anonim zice:

    Cu adevărat poeme de duminică for ever
    M.Floarea

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.