C. P. A. – Nicoleta Dabija: Trei poeme

Cu unii poeți, Nico e un exemplu, trebuie să te lupți ca să obții poeme noi. Dacă o faci, poți avea noroc. Ei bine, după lupte seculare care au durat cîteva săptămîni, am primit trei poeme. Scurte și foarte bune. Le postez pe toate acum, nu poți ști cînd un poet se răzgîndește! Pe imaginea finală din cel de-al doilea poem sînt tare invidios, o și văd…

totul era simplu

pe atunci

totul era simplu

trăiam

ca o tufă de iasomie

în gardul copilăriei

singurul loc unde nu ajungea

toporișca lui tata

și lingura înflorește

fie această lumânare aprinsă,

inima mea,

de sufletul morților care m-au iubit,

m-au gustat și n-au învățat niciodată

să mă părăsească.

din carnea trecutului meu adormit

voi găti azi o supă, cântați

veșnica pomenire,

Slavă ție, Doamne, Slavă ție.

îmi îndes lingura în gură

și lingura înflorește.

suflete pereche

suflete pereche

îndrăznind

o ardere de tot,

apoi destinul

strecurându-și săbiile

între ele,

de câte ori unul

întindea o mână,

celălalt se umplea

de sânge.