Adrian Dragoș Defta: Creștinul practicant și creștinul epatant


Uneori, dar foarte rar. îmi pare rău că acum vreo șapte ani am părăsit cea mai extinsă rețea de socializare. Nu pentru că aș fi privat acum de ceva informații esențiale sau minunății care ar apărea pe acolo, așa ceva nu (mai) apăreau nici pe vremea evadării mele. Dar în schimb, după cum aflu de la prietenii care m-au sînt pe acolo ratez puzderie de imbecilități urieșești care apar pe acolo. Personajul central al postării lui Adrian Defta dădea peste maluri încă de pe cînd mai frecventam rețeaua dar, cum văd, deși conservator, a găsit loc pe progres! Am rîs u poftă, dar prcă nu era răsul meu, am ținut mult la regretatul tată al ipochimenului, in intelectual de rată probitate, un cărturar din fibta cea mai rară. Și un om neverosimil de modest…

https://oglindadeazi.ro/editorial/perspective-crestinul-practicant-si-crestinul-epatant/

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Adrian Dragoș Defta: Creștinul practicant și creștinul epatant

  1. Dorin Tudoran zice:

    Am publicat câteva texte despre personajul în chestiune. Și am făcut-o cu inima strânsă, nu doar pentru că îl prețuisem pe tatăl său – om de stânga, dar un intelectual cu totul remarcabil, constructor de revistă, om absolut șarmant -, dar îi cunoscusem bine și pe Vlad Papahagi (mi-a fost profesor de istori la Liceul Mihai Viteazul din București), și pe doctorul Teja Papahagi, bun prieten cu părinții mei din anii studenției. Personajul de care se ocupă dl Defta este, cu adevărat, o forță intelectuală, dar una atât de haotică, încât în analiză finală, între un produs al său și unul, să zicem, al unor Mircea Badea sau Victor Ciutacu nu e o diferență prea mare. Unii se dovedesc idioți în singura limbă pe care o știu, alții reușesc performanța de a se dovedi stupizi în 10 limbi și 15 dialecte. Îmi amintesc două din „strigăturile” lui la un congres al pușamalelor politice cu care a fost înhăitat: „Noi suntem curajoși, nu suntem căcăcioși!” și „Vai de partidul care nu are un Băsescu!”
    Așa a și fost – cu „Petrov”-ul lor în frunte, au avut victorii multe. Acum, unii dintre ei se fac că plouă, alții o țin gaia-mațu’ că au avut dreptate.

    Apreciat de 5 persoane

  2. Dan Cristian Ionescu zice:

    Din pacate, orice codru are uscaturile lui. Familia Papahagi este una dintre cele mai celebre familii de aromani din Romania care a dat mari lingvisti (Pericle Papahagi a fost membru al Academiei). Mai mult decit atit, conform obiceiului aroman de a se casatori „in neam”, s-au inrudit cu alte mari famiilii de aromani.
    De pilda, mama lui Pericle provenea din familia Caragiani, sora lui Ioan, unul dintre cei patru aromani membrii fondatori ai Academiei Romane si lui Alexandru, tatal primei femei pilot din Romania, Elena Caragiani Stoenescu.
    Sora lui Pericle Anastasia s-a maritat cu un celebru inginer constructor de poduri si sosele, Sterie (Gusa) Ciumetti, prima lor fiica fiind Florica, maritata cu profesorul Dumitru Bagdasar. si prima femeie ministru din Romania (la sanatate). Florica a fost mama Alexandrei, care i-a fost sotie lui Saul Bellow.
    Pericle s-a casatorit cu Marica Magiari, sora lui Mihail (jurist, antreprenor, traducator si membru al Uniunii Scriitorilor) si lui Grigore (bariton, care a infiintat grupul de opera din Iasi).
    Fiul lui Pericle, remarcabilul doctorTeja, a ridicat spitalul din Domnesti care ii poarta numele si azi, cind practic,,, nu mai exista! Ca o ironie a soartei, a fost desfiintat de …Basescu!, prin Emil Boc. La citiva ani dupa desfiintare, aici a luat fiinta o unitate pentru urgente.
    , ,

    Apreciat de 1 persoană

    • Dacă omul n-ar avea și calități nu ar nici o problemă…

      Apreciat de 1 persoană

    • Dorin Tudoran zice:

      Domnești… Teja Papahagi…
      Mama mi-a numărul de telefon al doctorului Teja Papahagi. L-am sunat. M-a invitat la Domenești, unde am și stat câteva zile. Am făcut un interviu – bine ciopârțit la Direcția Presei/Cenzură. A apărut în Flacăra și apoi l-am publicat în volumu „Martori oculari”, volum care cuprindea texte ale lui Eugen Seceleanu și ale mele. Titlul interviului era „Când îmi îmbrățișez copilul, înseamnă că nu am nimic să-mi reproșez”. Textul se termina cu un răspuns la întrebarea mea „Cum ați dormit, tovarășe doctor?” – „Un avort, o ceazariană, o fractură craniană cu înfundare de calotă și alte câteva urgențe. Dumneavoastră?” La plecare mi-a dat două coșulețe cu mere ionatane „Unul pentru tine, unul pentru Mariana” (adică mama mea). Era meloman, era președintele Societății culturale Luca Paul și tocmai organizase o expoziție cu ajutorul profesorului de desen Ion Șușeală, născut la Domnești. Erau acolo lucrări semnate de Piliuță, Baciu, Vrăneanțu, Achițenie Olaru. Îi plăceau Marin Preda, Adran Păunescu și Geo Bogza. Nu-l înțelegea pe Teodor Mazilu, i se părea prea cinic pentru el și-mi spunea că „din tabletele sale înțeleg că idealul său de om e… robotul, cel care nu greșește…”
      Dobrogean, netentat de oraș, deși citadin sută la sută, refuzase un transfer la București în urmă cu 25 de ani – prietenul său din studenție, marele urolog Valentin („Vivi”) Neagu (cândva logodit cu mama mea…) nu-l înțelegea. În 25 de ani ridicase 131 de construcții în curtea spitalului care asigura anual 26.000 de zile de spitalizare pentru 2.380 de bolnavi.
      Noroc cu „gosăpodarii” postdecembriști Băsescu-Boc care au desființat spitalul…

      Apreciat de 1 persoană

  3. Scepticus Scepticus zice:

    Are omul pacatee lui. Ma tem insa ca rudiculizandu-i pe intelectualii creștini, practicanți sau nu, vom descoperi ca, din pacate, in Romania, in afara acestora, sunt f putini alți intelectuali cu o cultura solida, bineinteles în afara celor care si-o clădesc vizionând zilnic YouTube. Nu știu câți intelectuali aparuti dupa 1990 mai știu măcar o boaba de latina, greaca veche, ebraica, germana sau chiar franceza.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu aș fi așa îngrijorat, cunosc vreo două mîini, nu e mult, dar nici epatranții nu sînt mai numeroși, doar mai zgomotoși…

      Apreciat de 2 persoane

    • A.D. Defta zice:

      (1) Articolul respectiv nu ridiculizează pe nimeni. Se ridiculizează singuri. (2) Acolo e vorba de un „grup restrâns”, nu de toți „intelectualii creștini”. (3) Nu oricine se declară creștin înseamnă că și e. În creștinism smerenia și modestia sunt valori, nu omnisciența și ura expirată prin toți porii. (4) Nu știu ce înseamnă „creștin nepracticant”, dar Isus vorbea despre fățarnici și proroci mincinoși.

      Cunosc destui intelectuali creștini (din rândul acelora care nici nu-și clădesc cultura pe YouTube, dar nici nu și-o clamează pe YouTube!) care nu se simt reprezentați de aceste „bombardiere” ale lui Cristos, dimpotrivă. După cum se vede, capacitatea de a învăța niște limbi străine (subit, capacitatea de memorare a devenit unica marcă de autenticitate a intelectualului), nu rezonează cu puterea de înțelegere a mesajului evanghelic. Mă gândesc că e salutară teama în fața pericolului vag ca intelectualii creștini să fie ridiculizați. Nu pot decât să sper că, în numele simetriei morale, aceeași îngrijorare (și indignare) ne încearcă și cu privire la cei înjurați de către primii.

      Apreciat de 3 persoane

  4. Dincolo de aroganța pretențioasă a respectivilor, nu numai a celui cu distins pedigree din articol, aș zice că doare tare extremismul lor filo-, neo-legionar, cum bine punctează autorul. Ei sunt printre cei care reduc „credinta adevărată” la o ideologie stupidă și violenta. Așa că, vorba ardeleanului din banc, dacă intelectualul creștin cu pricina o știut atâtea limbi (noi și vechi), la ce i-o folosit🙊?

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mihai zice:

    Întrbare pentru tribună și tribuni: Mohamed Salah e prieten cu Sadio Mane?

    Apreciază

Comentariile sunt închise.