Rîdem cu Kyre: Mia de bombe


Dar noi știm deja cum e rîsul cu Kyre – mai tîdem, mai cădem pe gînduri, ne mai trece grija, iat la final, dacă sîntem pe fază, rîdem eliberator și ne liniștim…

Mia de bombe

            Când a început să cadă prima mie de bombe, Alecu își privea degetele de la picioare, ieșite  din bocancii rupți. Vasile tocmai dădea să râdă de el. Nicușor și Andreiaș, cei doi gemeni grași pe care-i arăta cu degetul toată compania, lingeau de untură o conservă destul de veche (judecând după rugina de pe tabla cutiei; e foarte posibil însă ca acea conservă să fi fost consumată doar cu câteva clipe în urmă, motiv pentru care în armată e foarte umed). Locotenentul Blidu, zis Strachină de către gradații invidioși pe mustăcioara lui moldovenească (de altminteri, foarte șic) aspira cu sete fum dintr-un muc de țigară. Prostea, ordonanța lui, stătea pe fundul tranșeei și scobea cu baioneta pământul de pe fundul șanțului. Cei trei cercetași se gândeau la curve (?), iar Dima, preotul de campanie, număra încet, concentrat, mătăniile. Pe chip i se citea suferința (?!) Doi gândaci de tranșee tocmai ieșiseră dintr-o găoace mică și plină de praf. Vulcu îşi scobea urechile cu un bețigaș adus tocmai din țara nimănui, Gigel dormea tun, visând, evident, târfe (?), grenadele, ruginite și ele, stăteau cuminți atârnate de centuri, gloanțele dormeau în săculeți și încărcătoare, țevile unse ale armelor luceau unsuros (!), baionetele abia așteptau să rupă din dușmani, ploaia, de trei săptămâni tot voia să vină și nu mai venea, iar restul companiei putrezea cuminte printre sârmele ghimpate, gropile și minele pe care ai noștri le împărțeau frățește cu ai lor.

            Când a căzut prima mie de bombe, nu s-a întâmplat nimic. Pe urmă s-a auzit o bufnitură grozavă și un nor uriaș de praf a țâșnit către cer.

            Pe urmă a venit a doua mie de bombe. Să vedem ce s-a întâmplat când a căzut a doua mie de bombe.

            Când a căzut a doua mie de bombe, Alecu stătea ghemuit pe fundul tranșeei, cu degetele ieșite din bocancii rupți băgate în gură, ca să nu-și rupă dinții în timp ce clănțăne. Vasile, cu gura ruptă până la urechi, stropit cu de sus până jos cu roșu, se clătina de-a-npicioarelea și râdea cu lacrimi. Nicușor și Andreiaș, cei doi gemeni grași, stăteau și îngropau conserva, aruncând de jur-împrejur priviri furișe. Locotenentul Blidu tușea amarnic. Prostea, ordonanța lui, tocmai se chinuia să-și scoată baioneta din picior (?), un cercetaș murise şi nu se mai gândea la curve (?!) iar ceilalți nu se știe pe unde erau. Dima, preotul de campanie, număra în continuare mătăniile, deși mâna îi fusese smulsă din umăr. Pe chip i se citea suferința (!). Vulcu stătea întins pe fundul șanțului cu un bețigaș ieșit acuzator din urechi; Gigel, transpirat tot, se holba neîncrezător pe deasupra parapetului, grenadele, ruginite și ele, încă atârnau cuminți de centuri, gloanțele mai dormeau în săculeți și încărcătoare, baionetele abia așteptau să muște din dușmani, țevile unse cu grăsime ale armelor prinseseră un strat grop de praf, afară din tranșee era întuneric ca noaptea, iar restul companiei se ridicase din sârma ghimpată, dintre gropile și minele pe care ai noștri le împărțeau frățește cu ai lor și o zbughiseră care încotro.

            Asta s-a întâmplat cu exact o clipă înainte să cadă a doua mie de bombe. Pe urmă s-a auzit un bubuit și mai grozav și un nor uriaș de praf a țâșnit către cer. Pe urmă, ai noștri au sărit iute din tranșee și s-au năpustit.

            Imediat după aceea a căzut a treia mie de bombe, și, iute după, a căzut a patra mie de bombe, a cincea mie de bombe, și pe urmă au căzut, repede și din ce în ce mai repede, restul miilor de bombe.

            Apoi s-a așternut liniștea.

            Încet-încet, praful a început să se așeze.

            Pe urmă a ieșit soarele.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Rîdem cu Kyre: Mia de bombe

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***// ei spun că ar fi vorba despre emoție
    totul fiindu-i subordonat
    dar sunt emoții și emoții
    unele care duc la zeci de mii de exemplare vândute
    altele punându-i pe cititori pe gânduri
    negreșit
    când se scrie despre
    ce chestie
    aprofundarea emoțiilor este de regulă ocultată
    de nici nu știi ce să mai crezi
    luat în cătare autorul
    în legătură cu care se dau tot felul de informații
    ori se insistă
    până la saturație
    pe niște tehnicalități
    emfatice
    nimic despre emoție
    cel mult invocarea unor stări
    mai degrabă ipotetice
    fiindcă neapărat coroborate cu ecoul în interpret al unor imagini
    sau cuvinte
    sigur că este vorba și despre emoție
    dar aceasta este pielea
    tegumentul
    să nu uităm totuși de oase & mușchi

    Apreciat de 1 persoană

  2. Poetry855 zice:

    nu doar ca pare a fi in curand, dar au fost si veterani romani pe acolo.
    asta nici nu stiu daca ar conta, cat absurdul mortuar al acestor evenimente si, da, bine zice Kyre, ridicolul, absurdul, lipsa de insemnatate pentru Univers

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.