C. P. A, – Camelia Iuliana Radu: Două poeme


Am primit un grupaj de poeme noi de la Camelia. Noi, dar nu în sensul de foarte recente, ci inedite, pentru că sînt scrise în primul an al pandemiei, dar n-au intrat nici în Toluen, nici în volumul de la Vinea, recent lansat la Bookfest. Iată ptimele două…

Otahi

după 3 luni de așteptare și multe e-mailuri către firmă

(cei de acolo nici nu au catadicsit să răspundă

m-au lăsat 3 luni să îmi imaginez cum este

galbenul și dacă doar monitorul meu îl face

atât de frumos) a sosit canapeaua gio





eu încă nu m-am operat





ea este deja în casa dintre dealuri

eu aici în orașul gri





pentru istoria ilustrată a picturii

camera mică și lampadarul

canapeaua gio cărțile și noaptea

vor fi imaginea incognito

disimulată în galbenul lui gauguin

pe care o fată stă singură





canapeaua gio nu știe

cum va fi primăvara aceasta

nici eu





de la o vreme sunt cam adormită

îngreunată

mi se pare că duc

după mine fiecare eveniment

cât de mic

din viața mea

le târăsc pe toate cocoșată

întristată și obosită

diagnosticul mă privește încrezător

și sporovăie plin de viață





și totuși ceva

nu  știu ce

fuge de mine cu lacrimi pe obraji

mă ascunde

mă tremură

ceva la graniță





nu vrea să sară gardul

o căldură ușoară mă ia în brațe și spune

nu vreau să ne despărțim

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la C. P. A, – Camelia Iuliana Radu: Două poeme

  1. Poetry855 zice:

    Multumesc, Liviu.
    de acestea uitasem ….

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// și așa cum pentru metale ai nevoie de
    tripleta
    axenov semenescu dobrovici
    aceasta fiind una dintre alternativele bibliografice
    în cazul hazardului
    ți-ai dat deja seama
    nicio carte
    nu ajută
    nimic
    nada
    lucru pe care și iona al lui marin sorescu îl intuiește
    fiindcă altceva decât o nadă pentru chitul în burta căruia se află
    el nu este
    să ne înțelegem
    vorbesc despre ficțiunea celui singur printre poeți
    nicidecum despre acel profet veterotestamentar
    s-ar putea ca la numere mari
    hazardul să fie o necesitate
    zic s-ar putea
    mintea plimbându-se printre ipoteze & certitudini

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mă bucur să o citesc din nou pe Cami cu imaginile ei incognito și modul ei poetic, stenic, de a privi „diagnosticele” 🧡.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Adela Rachi zice:

    Ce frumos!! O melancolie razbate din ambele poeme. exact pe gustul meu.

    Apreciat de 2 persoane

  5. sea zice:

    Frumoase, emoţionante poemele Cameliei.
    Diagosticele sporovăiesc ferice că au ieşit din agnosti-misticismul propriu:)

    Mfoarea

    Apreciat de 2 persoane

  6. auracreitaru zice:

    Ce noroc sa intru direct in poezia Cameliei Radu, imi era dor dupa Tpluen !- aici, fuind un loc sigur ca nu ratez fluxul de pe fb!

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.