Am primit un grupaj de poeme noi de la Camelia. Noi, dar nu în sensul de foarte recente, ci inedite, pentru că sînt scrise în primul an al pandemiei, dar n-au intrat nici în Toluen, nici în volumul de la Vinea, recent lansat la Bookfest. Iată ptimele două…
Otahi
după 3 luni de așteptare și multe e-mailuri către firmă
(cei de acolo nici nu au catadicsit să răspundă
m-au lăsat 3 luni să îmi imaginez cum este
galbenul și dacă doar monitorul meu îl face
atât de frumos) a sosit canapeaua gio
eu încă nu m-am operat
ea este deja în casa dintre dealuri
eu aici în orașul gri
pentru istoria ilustrată a picturii
camera mică și lampadarul
canapeaua gio cărțile și noaptea
vor fi imaginea incognito
disimulată în galbenul lui gauguin
pe care o fată stă singură
canapeaua gio nu știe
cum va fi primăvara aceasta
nici eu
de la o vreme sunt cam adormită
îngreunată
mi se pare că duc
după mine fiecare eveniment
cât de mic
din viața mea
le târăsc pe toate cocoșată
întristată și obosită
diagnosticul mă privește încrezător
și sporovăie plin de viață
și totuși ceva
nu știu ce
fuge de mine cu lacrimi pe obraji
mă ascunde
mă tremură
ceva la graniță
nu vrea să sară gardul
o căldură ușoară mă ia în brațe și spune
nu vreau să ne despărțim
Multumesc, Liviu.
de acestea uitasem ….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iaca, uneori, e buna si uitarea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
da, chiar este,
stres clin )))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
***// și așa cum pentru metale ai nevoie de
tripleta
axenov semenescu dobrovici
aceasta fiind una dintre alternativele bibliografice
în cazul hazardului
ți-ai dat deja seama
nicio carte
nu ajută
nimic
nada
lucru pe care și iona al lui marin sorescu îl intuiește
fiindcă altceva decât o nadă pentru chitul în burta căruia se află
el nu este
să ne înțelegem
vorbesc despre ficțiunea celui singur printre poeți
nicidecum despre acel profet veterotestamentar
s-ar putea ca la numere mari
hazardul să fie o necesitate
zic s-ar putea
mintea plimbându-se printre ipoteze & certitudini
ApreciazăApreciat de 1 persoană
amestecate sunt drumurile acestei povesti 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur să o citesc din nou pe Cami cu imaginile ei incognito și modul ei poetic, stenic, de a privi „diagnosticele” 🧡.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
melancolia are un iz stenic, pentru ca presupune o asteptare
Multumesc, Brandusa
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos!! O melancolie razbate din ambele poeme. exact pe gustul meu.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ma bucur mult, multumesc
ApreciazăApreciază
Frumoase, emoţionante poemele Cameliei.
Diagosticele sporovăiesc ferice că au ieşit din agnosti-misticismul propriu:)
Mfoarea
ApreciazăApreciat de 2 persoane
multumesc mult, da, chiar asa ))
ApreciazăApreciază
Ce noroc sa intru direct in poezia Cameliei Radu, imi era dor dupa Tpluen !- aici, fuind un loc sigur ca nu ratez fluxul de pe fb!
ApreciazăApreciat de 2 persoane