Liviu Antonesei: Marea bătălie/ The Great Battle

Am postat poemul imediat ce l-am scris și continuă să-mi placă, dar parcă acum îmi place mai mult versiunea în limba engleză realizată de poeta noastră de peste Ocean, Adela Rachi. În ambele versiuni, poemul va apărea în volumul antologie prin care PEN România va aniversa 100 de ani de la înființare.

Marea bătălie


Noi am crescut sub semnul lui makelovenotwar, 

dar astă-noapte, eu și vechiul meu prieten Mihai
eram luptători de elită într-o unitate specială,
de partea binelui se înțelege, dacă mai poate
cineva să facă deosebirea între bine și rău,
printre munții de cadavre, trupuri sfîrtecate
și marile rîuri de sînge, transpirație și lacrimi –
eram în uniforme de camuflaj de care atîrnau
ciorchini de grenade, în mîini aveam arme,
o uzi modificată el, eu un aruncător de foc,
la șold erau prinse revolvere mate, iar de centură
atîrnau pumnale lungi sau baionete mai scurte,

cu ochelarii în infraroșu păream extratereștri
aterizați pe o scenă de bătălie, în care ceilalți,
toți ceilalți, din ambele tabere, erau figuranți.
Trăgeam în toate direcțiile, cu toatea rmele,
înfigeam pumnalele în imprudenții de aproape,
inamicii cădeau parcă loviți de coasă, de fulger,
blindatele explodau în sute de așchii metalice
ne pregăteam să ne strigăm victoria, să urlăm –

și atunci, l-am văzut cum mă ia în cătarea lunetei,
rămăsese ascuns după o grămadă mică de pietre,
am avut timp doar să mișc foarte puțin capul
și am simțit lovitura în umărul stîng, am urlat
de durere, am deschis ochii și te-am văzut alături,
mi-ai masat umărul și mi-ai pus capul pe pernă…
Și adormi, copilo, după liniștirea bărbatului
întors ostenit, plin de răni din războaiele lumii!

 


The great battle 


We grew up under the age of makelovenotwar, 
but tonight, my life-long friend, Mihai, and I 
were elite fighters part of a special unit, 
on the side of good,  
if you could tell between good and evil nowadays.
great rivers of blood, sweat, and tears
meanders through mountains of corpses and shattered bodies
we were dressed in camo 
cluster of grenades like grapes on a vine
clutching weapons, 
mine – a flame thrower, his – a modified uzi
on our hips hung dull revolvers
long daggers and short bayonets

wearing our infrared goggles,we looked like aliens, 
who landed on a battlefield
where the others, all the others from both sides, were extras. 
We fired in all directions, with all our weapons, 
we stabbed the careless in front of us, 
enemies were felled as if struck by the scythe, by lightning,
the armor exploded in hundreds of metal pieces, 
we were preparing to shout our victory, to shout –

and then I saw him take me in his crosshairs, 
he had been hidden behind a small pile of stones, 
I only had time to barely turn my head  
and I felt the blow in my left shoulder, I screamed 
in pain, I opened my eyes and saw you next to me,
massaging my shoulder and laying my head on the pillow…

And now sleep, my child, you brought peace to him
he who returned weary, full of wounds from the wars of the world!