William Shakespeare: Sonetul II


Vestea bună este că am primit de la poetul Adrian Vasiliu traducere celui de-al doilea sonet al Marelui Will. Vestes și mai bună ar fi că Adrian și-a propus să traducă toate sonetele…





Sonetul II

When forty winters shall besiege thy brow





Ierni patruzeci când te-or asedia,

Brazde săpând pe-ntinsul feței tale,

Livreaua tinereții duse va

Fi doar o zdreanță, fără de valoare:

Când întrebat de soarta frumuseții,

Sau unde stă comoara măreției

Vei da răspuns, cu ochi supuși tristeții,

Că-s pradă remușcării și trufiei.

Ce poate fi mai demn de lăudat

Decât să spui ” Acest copil al meu

Mă însumează, m-a justificat”.

El e superb ca succesor al tău!

El ar fi nou, tu vechi, dar în câștig

De sânge cald, când te va lua cu frig.





Traducerea : Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la William Shakespeare: Sonetul II

  1. Poetry855 zice:

    chiar o veste buna,
    traim bucuria intalnirii cu versul robust, in care ideea se joaca poetic, fara abtibilduri,

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cine știe să traducă un sonet, acela trebuie să fie și un poet bun! Cu siguranță însă un versificator îndemânatic cu multă experiență poetică!

    Apreciat de 2 persoane

  3. ontelusdangabriel zice:

    ***// un ritual
    două pliculețe de ceai negru
    din surse diferite
    adăugate la apa ce începe să fiarbă
    în același ibric în care
    altminteri
    cafeaua mitologică devine istorie
    conținutul pliculețelor se revarsă în legea lui timp de zece minute
    minimum
    ibricul acoperit cu o farfurioară
    după care
    tacticos
    pun ceaiul în cană
    efectul ceaiului mai blând decât al cafelei
    și culoarea este mai plăcută
    un brun spre roșcat închis
    la cafea caimacul mai animă vizual cana
    și alternezi
    o zi cafea
    o zi ceai
    nu înseamnă că în aceeași zi sunt excluse cele două
    chiar deloc
    dar în ziua în care bei ceaiul
    cafeaua numărul doi nu mai are sens
    un punct de vedere
    și mă gândesc la omul preistoric
    atunci când desena pereții peșterii
    tocmai finalizase o cană de cafea
    sau una de ceai
    niciun arheolog nu m-a lămurit

    Apreciat de 1 persoană

  4. George Stanica zice:

    Excelenta și îndrăzneață traducere!
    Sonetele lui Shakespeare sunt foarte greu de tradus deoarece conțin “conceits”,
    metafore modelate după Petrarca, Ovidiu sau Virgiliu scrise in pentametru iambic iar sonetul de
    tip petrarchian are o structura fixa de 14 versuri cu cele doua versete finale care au valoare de verdict.
    Desigur cele 40 de ierni din perioada elisabetană a secolului al 16-lea echivalează acum
    80 de ierni pentru ca între timp durata medie a vieții s-a dublat. A doua dificultate este este ca
    engleza elisabetană e diferită față de engleza contemporană, mult mai pregnant decât franceza
    sau germana fața de variantele din secolul 16. Versul cheie al sonetului este WHERE ALL THE TREASURE OF THY LUSTY DAYS tradus de Lucian, SAU UNDE STĂ COMOARA MĂREȚIEI. In engleza contemporană și cea elisabetană LUST avea și are sensul de “pofte trupești”, deci “lusty days” se referă la perioada poftelor trupești, epoca hedonistă a vieții. Contrastul sonetului este între iubirea pur hedonistă și împreunarea procreativă care ar fi putut înfrunta vijeliile celor 40 de ierni, adică o viață de om pe atunci, pentru a aduce pe lume un descendent care să încălzească sângele rece al bătrâneții. Deși Shakespeare evită sa precizeze dacă e vorba de un bărbat sau femeie, sonetul e probabil adresat contelui Pembroke, unul din patronii săi, pe care Shakespeare îl indemna sa se căsătorească.
    Sunt convins ca volumul pe care îl pregătește Lucian va încălzi sângele iubitorilor de poezie din România la fel ca si copilul dorit din sonetul lui Shakespeare dar va avea și nuanțe hedoniste.

    George Stanica
    Londra

    WHEN FORTY WINTERS SHALL BESIEGE THY BROW
    AND DIG DEEP TRENCHES IN THY BEAUTY’S FIELD,
    THY YOUTH’S PROUD LIVERY, SO GAZED ON NOW,
    WILL BE A TATTERED WEED, OF SMALL WORTH HELD.
    THEN BEING ASKED WHERE ALL THY BEAUTY LIES-
    WHERE ALL THE TREASURE OF THY LUSTY DAYS-
    TO SAY WITHIN THINE OWN DEEP-SUNKEN EYES
    WERE AN ALL-EATING SHAME AND THRIFTLESS PRAISE.
    HOW MUCH MORE PRAISE DESERVED THY BEAUTY’S USE
    IF THOU COULDST ANSWER „THIS FAIR CHILD OF MINE
    SHALL SUM MY COUNT AND MAKE MY OLD EXCUSE”
    PROVING HIS BEAUTY BY SUCCESSION THINE.
    THIS WERE TO BE NEW MADE WHEN THOU ART OLD,
    AND SEE THY BLOOD WARM WHEN THOU FEEL’ST IT COLD

    Apreciat de 3 persoane

  5. Gabriel Chiriac zice:

    O, superbă traducere! Aștept cu nerăbdare volumul cu traducerile din Villon, sunt sigur că o să fie o plăcere să-l citesc… Mulțumesc pentru că ați împărtășit cu noi traducerea sonetului și vestea cu traducerile din Villon!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.