Marți seara, am primit de la prietenul nostru Gabriel vestea că a reînceput să lucreze în fotță la noul său roman. Dar am primit și un nou poem, ceea ce înseamnă că genurile nu se încurcă unul pe celălalt. Sigur, nu este o aubadă după rigorile clasice, dar tonul, viziune, sînt de acolo. E și cazul haiku-urilor lui publicate în primăvară…
Aubade
Ca o fugară clipă
a fost tainica noapte
crudă, lumina răsăritului alungă
îmbrățișarea caldă a Lunii
și sclipirea complice a stelelor
Grăbite-s zorile!
oftez
privindu-le cum năvălesc
în sunetul clopotelor
care destramă fericirea iluziilor
și transformă-n cenușă jăratecul viselor
Departe, prinsă-n blânda
mângâiere a vântului
flutură pe umeri, sub bucle castanii,
o eșarfă roșie
obosite, pleoapele-mi cad fără voie
într-o scurtă clipire
și apoi în zare
doar pustiul
rece suflă acum vântul
soarele strălucitor e doar un nor,
și nimic mai mult.
@ntonesei's blog 
***// ism-ul din platonism
ca orice -ism
induce falsul trupului înțepenit în instinctul de conservare
în vreme ce mintea
există însă niște marțafoi ce-i cântă-n strună minții
deturnând-o
unul dintre acești marțafoi i-a inspirat pe aceia care antagonizează corpul și mintea
tocmai pentru că e ceea ce este
mintea n-are nevoie de propagandiști care să-i clameze superioritatea în fața trupului
urmându-și impulsul interior
mintea dă și este echilibru
precar
suferind
dar echilibru
o față luminoasă a acestuia
pacea interioară
greu de obținut
ușor de pierdut
împăcată
mintea nu mai este nici reactivă
nici normativă
nici descriptivă
nici narativă
nici argumentativă
nici informativă
în niciun fel
mintea doar este
și în funcție de context
dar textul minții nu e reductibil la context
altfel n-ar mai fi minte
ci ar minți
ApreciazăApreciat de 2 persoane
***// fapte și stări
lumea și în unele și în celelalte
faptele impresionează
stările sunt chiar acele impresii
dar și altele
pentru că mereu și mereu altele
poate mai importante decât cele știute
altfel cum misterul
de nedezlegat
plus că orice faptă se originează în stări
genitoare aici
chiar așa
tații și mamele tuturor lucrurilor sunt niște stări
părinții ne sunt stări
și la origine
dar și de la o anumită vreme încolo
iar noi
fiecare în parte
toți laolaltă
devenim stări
după ce ni se consumă combustibilul faptelor
ca stări zăbovim în memoria unora
sau ca informație cosmică prețioasă
sau ca informație cosmică
sau ca informație
sau ca
sau
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am îmbătrânit, Iohannis
Nu mai este cel cea fost,
Și pe-aicea parcă anii-s
Cumulați fără vreun rost.
Am îmbătrânit sau Putin
Întreabă: Mai sunteți vii?
Azi organizăm un scrutin
Cu transport spre colivii!
Am îmbătrânit – Dinescu
Rade scrumul din ceaun
Îndemnând, cu făcălețul,
Șefi de stat – la surghiun.
Am îmbătrânit, vezi bine,
Și-n școală crește tupeul.
Trântorii – gonesc albine,
Mass-media, ce te pe-ul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce-a fost
ApreciazăApreciază
Nu mai este cel ce-a fost
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce-a fost
ApreciazăApreciază
titul, un frantuzism – concert in zori de zi sub fereastrs cuiva.
dar poetul este trist ca vine ziua cu evenimentle eei lumesti si il indeparteaza de reverie
momentul, secundele care despart pun in evidenta dulitatea omului
cautarea misterelor si lumea directa a faptelor
melancolia este profunda, o anume unda de regret, tristete iremediabila, marcheaza acest efort repetat ca sursa a neimplinirii
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Bună lectură, nepoată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multe, multe mulțumiri pentru aprecierea și comentariile dumneavoastră! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane