C. P. A. – Gabriel Chiriac: Aubade


Marți seara, am primit de la prietenul nostru Gabriel vestea că a reînceput să lucreze în fotță la noul său roman. Dar am primit și un nou poem, ceea ce înseamnă că genurile nu se încurcă unul pe celălalt. Sigur, nu este o aubadă după rigorile clasice, dar tonul, viziune, sînt de acolo. E și cazul haiku-urilor lui publicate în primăvară…

Aubade





Ca o fugară clipă

a fost tainica noapte

crudă, lumina răsăritului alungă

îmbrățișarea caldă a Lunii

și sclipirea complice a stelelor





Grăbite-s zorile!

oftez

privindu-le cum năvălesc

în sunetul clopotelor

care destramă fericirea iluziilor

și transformă-n cenușă jăratecul viselor





Departe, prinsă-n blânda

mângâiere a vântului

flutură pe umeri, sub bucle castanii,

o eșarfă roșie

obosite, pleoapele-mi cad fără voie

într-o scurtă clipire

și apoi în zare

doar pustiul




rece suflă acum vântul

soarele strălucitor e doar un nor,

și nimic mai mult.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la C. P. A. – Gabriel Chiriac: Aubade

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***// ism-ul din platonism
    ca orice -ism
    induce falsul trupului înțepenit în instinctul de conservare
    în vreme ce mintea
    există însă niște marțafoi ce-i cântă-n strună minții
    deturnând-o
    unul dintre acești marțafoi i-a inspirat pe aceia care antagonizează corpul și mintea
    tocmai pentru că e ceea ce este
    mintea n-are nevoie de propagandiști care să-i clameze superioritatea în fața trupului
    urmându-și impulsul interior
    mintea dă și este echilibru
    precar
    suferind
    dar echilibru
    o față luminoasă a acestuia
    pacea interioară
    greu de obținut
    ușor de pierdut
    împăcată
    mintea nu mai este nici reactivă
    nici normativă
    nici descriptivă
    nici narativă
    nici argumentativă
    nici informativă
    în niciun fel
    mintea doar este
    și în funcție de context
    dar textul minții nu e reductibil la context
    altfel n-ar mai fi minte
    ci ar minți

    Apreciat de 2 persoane

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// fapte și stări
    lumea și în unele și în celelalte
    faptele impresionează
    stările sunt chiar acele impresii
    dar și altele
    pentru că mereu și mereu altele
    poate mai importante decât cele știute
    altfel cum misterul
    de nedezlegat
    plus că orice faptă se originează în stări
    genitoare aici
    chiar așa
    tații și mamele tuturor lucrurilor sunt niște stări
    părinții ne sunt stări
    și la origine
    dar și de la o anumită vreme încolo
    iar noi
    fiecare în parte
    toți laolaltă
    devenim stări
    după ce ni se consumă combustibilul faptelor
    ca stări zăbovim în memoria unora
    sau ca informație cosmică prețioasă
    sau ca informație cosmică
    sau ca informație
    sau ca
    sau

    Apreciat de 2 persoane

  3. Vremea noastră zice:

    Am îmbătrânit, Iohannis
    Nu mai este cel cea fost,
    Și pe-aicea parcă anii-s
    Cumulați fără vreun rost.

    Am îmbătrânit sau Putin
    Întreabă: Mai sunteți vii?
    Azi organizăm un scrutin
    Cu transport spre colivii!

    Am îmbătrânit – Dinescu
    Rade scrumul din ceaun
    Îndemnând, cu făcălețul,
    Șefi de stat – la surghiun.

    Am îmbătrânit, vezi bine,
    Și-n școală crește tupeul.
    Trântorii – gonesc albine,
    Mass-media, ce te pe-ul.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Vremea voastră zice:

    ce-a fost

    Apreciază

  5. Poetry855 zice:

    titul, un frantuzism – concert in zori de zi sub fereastrs cuiva.
    dar poetul este trist ca vine ziua cu evenimentle eei lumesti si il indeparteaza de reverie
    momentul, secundele care despart pun in evidenta dulitatea omului
    cautarea misterelor si lumea directa a faptelor

    melancolia este profunda, o anume unda de regret, tristete iremediabila, marcheaza acest efort repetat ca sursa a neimplinirii

    Apreciat de 3 persoane

Comentariile sunt închise.