William Shakespeare: Sonetul I


Nu știu dacă poetul Adrian Vasiliu, eminentul traducător al baladelor villonești, cel care nu de mult ne-a propus și o fumoasă versiune la Corbul de E. A. Poe, are de gînd să traducă toate sonetele shakespeare-iene, dar această primă propunere îmi place foarte mult…





Sonetul I

From fairest creatures we desire increase





De la făpturi superbe vrem urmași,

Ca frumusețea lor să nu se piardă,

Căci celui dus pe ultimul făgaș

Al său erede amintirea-i poartă:

Dar tu, privirii sclav prin excelență,

Cu propria-ți substanță te hrănești

Provoci doar foame unde-i abundență,

Dușman fiindu-ți, ție crud îți ești.

Tu ești acum al lumii ornament

Și unic vestitor de primăvară,

În tine însuți te scufunzi încet

Meschin, tu faci risipă prin zgârceală.

Aibi milă, ori de nu, din lăcomie

Lumii nu-i da nimic, doar moarte ție.





Traducere: Adrian Vasiliu


			
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la William Shakespeare: Sonetul I

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***// în ce măsură sunt legate libertatea și sănătatea
    iată o problemă
    dacă te îmbolnăvești îți pierzi cumva starea de libertate
    pentru că depinzi de oameni și lucruri
    și da și nu
    revine tot la dificultatea de a defini valoarea respectivă
    te simți sau nu liber
    contextul contează
    însă nu este esențial
    dacă ar fi decisiv contextul libertatea ar fi mai puțin importantă decât este cu adevărat
    particularizându-l pe om
    încât spun că sănătatea nu dă măsura stării noastre
    sigur că dacă îmi este rău nu prea-mi stă gândul la libertate
    dar n-o exclud nicidecum
    este totuși adevărat că discernământul poate fi influențat de boală
    subtil
    dacă și numai dacă suntem prăpăstioși
    nu e cazul să bravezi în boală
    însă nici n-ar fi bine să te prăbușești în fața sa
    aici se verifică o sumă de calități
    numită caracter de psihologie
    de fapt boala te pune față-n față cu tine
    nu cât reziști
    ci cum ești tu în situație critică
    în starea de bine te poți ascunde
    în boală este aproape imposibil
    abia când suferi
    din păcate
    se vede cine ești
    cum ești
    sunt oameni care exclud boala dintre parametrii libertății
    tocmai din cauza îngrădirii obiective a puterii de a hotărî
    nu
    ești liber sau nu
    indiferent de altceva
    câtă vreme se exercită efectiv trecerea de la conștiență la conștiință

    Apreciat de 1 persoană

  2. Poetry855 zice:

    are totul respectat si cuvintele cu forma chiar de schimbata, rara, cat a pastreze sensul
    asta fijnd f important la batranul Will
    fiind retorica, e fix in stilul epocii respective.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Gabriel Chiriac zice:

    Superb!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mad zice:

    E pe aproape dar mai trebuie cizelat.
    Cred ca e mai important sensul versului decat rima.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.