Liviu Antonesei: O flagelare în amurg

Am întîlnit prima oară expresia „entre chien et loup” pentru a numi amurgul pe la începuturile adolescenței citind un roman istoric franțuzesc pre limba sa. Îmi plăcea cum sună, dar nu o înțelegeam, așa că am pornit un fel de cercetare lingvistică pînă m-am lămurit. Mi-a plăcut și mai mult. Apoi, de-a lungul vieții, de cîte ori dădeam peste ea, simțeam o mică bucurie, poate și în amintirea micului lingvist amator. Nu am mai dat peste ea de multă vreme. Pînă în week end, cînd mi-a fost recitită opera poetică a lui Dorin Tudoran. Și într-o poezie din tinerețe folosea formula! Pînă la urmă, poemul acesta s-a scris datorită lui Dorin, așa că se cuvine să i-l dedic…

• 

O flagelare în amurg

                   Poetului Dorin Tudoran

Da, vremea e între cîine și lup,

strașnic spatele îmi e biciuit

cu nuiele de alun și multe de sînger –

pielea crapă, fibrele roșii se rup,

spinarea umflată pare că plînge

cu lacrimi sărate de limfă și sînge…

Vîntul suflă rece pe pielea mea arsă

mă lasă în urmă și eu mereu sînger,

și poate e mai ușor drumul spre casă

cînd cad în urmă pene moi de înger.

30 Mai 2022, în Iași