Liviu Antonesei: Ataraxia


A venit prin vis, dar nu în imagini, ci direct în text. Ciudat, cred că e prima oară cînd mi se întîmplă.

Ataraxia





Cînd am ales nemișcarea, lenea cosmică,

a dispărut spaima grozavă și s-a spulberat

oroarea că după moarte îmi vor lipsi multe,

vor dispărea toate lucrurile din lumea de aici…





acum știu că plecarea va fi o alunecare lentă,

o scufundare în marele nimic al lumii –

știu asta de la Ave, un înțelept de două luni

care crește nepăsător într-un vas de lut…





Și acum pot spune că sînt un om împăcat.

Dar sînt oare o ființă fericită, fără toate

frămîntările, fără zbaterile vieții trecute?

Dacă acest drum ar fi împreună, copilo…





29 Mai 2022, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Liviu Antonesei: Ataraxia

  1. Minunat poem, asemenea stării din care s-a născut! 🤗

    Apreciat de 3 persoane

  2. Horia zice:

    Super! 💫

    Apreciat de 1 persoană

  3. eduardantoniu zice:

    Pe la finele anilor ’70 era un album omonim. Cred ca asta. Klaus Doldinger.

    https://www.discogs.com/release/1199032-Passport-Ataraxia

    Din pacate, insa, nu reusesc sa’l gasesc si de ascultat.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Cred că scufundarea în marele nimic al lumii e începută cu mult timp înainte de a ne da seama!
    Maestre ați surprins adevărul adevărat, cu toate că nu-l dorim,
    noroc că l-ați așezat într-o strofă ce versuri
    minunate!

    Apreciat de 1 persoană

  5. ontelusdangabriel zice:

    ***// nori de pergament extinderi
    introverte burguri plate
    sistem și control pe tinder
    nici nu știi ce omul pate

    fug trăsurile-n coloană
    după ele vin mașini
    poate vreo fanerogamă
    cu statistici de leșin

    atmosferă de picamer
    dar măiastrele lumini
    u can’t touch this mc hammer
    ochii tăi frumoși senini

    mă alungă primăvara
    povârnișul delicat
    palidă scarlett o’hara
    ciorba are delicat

    pungi de ornament întinderi
    joviale strunguri scoate
    fluturii irinei binder
    cartea o pune pe roate

    Apreciat de 1 persoană

  6. ionfercu zice:

    Stoicism, dar un stoicism seducător de estetic….

    Apreciat de 1 persoană

  7. Amalia Achard zice:

    Vine-o vreme când ne luam inima-n dinti si atacam subiectul/problema, o studiem, o întoarcem pe toate partile, o cântarim si-o imaginam, asa încât usor-usor ne „familiarizam” cu ideea. Ca atunci când nu te-arunci dintr-o data în apa rece a marii, ci pasesti încet, ca sa te obisnuiesti.
    Poemul asta superb ma ajuta si pe mine oarecum, caci simt ca mai am pâna la împacare.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Vasilica Ilie zice:

    Cred că Ave a jucat un rol important pentru inspirația acestui poem. Felicitări pentru poem, mi-a plăcut!

    Apreciat de 1 persoană

  9. ontelusdangabriel zice:

    ***// eu sunt gabi scriitor
    fac mișto de tot și toate
    mă hrănesc doar cu umor
    îmi place să dau din coate

    chestii grele nu servesc
    profunzimile m-amuză
    lumea-ntreagă o iubesc
    și-o cânt doar cu anacruză

    cel mai bine-i să zâmbești
    răul nu te preocupe
    că-s la uși ori la ferești
    cele triste au un dupe

    deși par superficial
    știu că totul trece marfă
    și la bal și la spital
    ai nevoie de-o eșarfă

    hai vă las și vă salut
    bucurați-vă de toate
    iar al vieții crunt tumult
    să-l trăiți pe săturate

    Apreciat de 1 persoană

  10. Poetry855 zice:

    poate unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste…

    Apreciat de 1 persoană

  11. McStronțiu zice:

    N-am auzit de bebeluș să râdă la naștere.
    Dar costobocii se veseleau la plecare.

    Apreciat de 1 persoană

  12. McStronțiu zice:

    Crecă hedoniții da, era.

    Apreciază

  13. Anonim zice:

    Maitre, a plecat un text în Nimic. Poți sa-l resuscitezi?

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.