A venit prin vis, dar nu în imagini, ci direct în text. Ciudat, cred că e prima oară cînd mi se întîmplă.
Ataraxia
Cînd am ales nemișcarea, lenea cosmică,
a dispărut spaima grozavă și s-a spulberat
oroarea că după moarte îmi vor lipsi multe,
vor dispărea toate lucrurile din lumea de aici…
acum știu că plecarea va fi o alunecare lentă,
o scufundare în marele nimic al lumii –
știu asta de la Ave, un înțelept de două luni
care crește nepăsător într-un vas de lut…
Și acum pot spune că sînt un om împăcat.
Dar sînt oare o ființă fericită, fără toate
frămîntările, fără zbaterile vieții trecute?
Dacă acest drum ar fi împreună, copilo…
29 Mai 2022, în Iași
@ntonesei's blog 
Minunat poem, asemenea stării din care s-a născut! 🤗
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc frumos. Da, cred că a venit din stare…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Super! 💫
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare mult.
ApreciazăApreciază
Pe la finele anilor ’70 era un album omonim. Cred ca asta. Klaus Doldinger.
https://www.discogs.com/release/1199032-Passport-Ataraxia
Din pacate, insa, nu reusesc sa’l gasesc si de ascultat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă dai de el, îl vreau și eu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că scufundarea în marele nimic al lumii e începută cu mult timp înainte de a ne da seama!
Maestre ați surprins adevărul adevărat, cu toate că nu-l dorim,
noroc că l-ați așezat într-o strofă ce versuri
minunate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. Problema este că la un moment dat, ne dăm seama, măcar unii dintre noi…
ApreciazăApreciază
***// nori de pergament extinderi
introverte burguri plate
sistem și control pe tinder
nici nu știi ce omul pate
fug trăsurile-n coloană
după ele vin mașini
poate vreo fanerogamă
cu statistici de leșin
atmosferă de picamer
dar măiastrele lumini
u can’t touch this mc hammer
ochii tăi frumoși senini
mă alungă primăvara
povârnișul delicat
palidă scarlett o’hara
ciorba are delicat
pungi de ornament întinderi
joviale strunguri scoate
fluturii irinei binder
cartea o pune pe roate
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stoicism, dar un stoicism seducător de estetic….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare mult.
ApreciazăApreciază
Vine-o vreme când ne luam inima-n dinti si atacam subiectul/problema, o studiem, o întoarcem pe toate partile, o cântarim si-o imaginam, asa încât usor-usor ne „familiarizam” cu ideea. Ca atunci când nu te-arunci dintr-o data în apa rece a marii, ci pasesti încet, ca sa te obisnuiesti.
Poemul asta superb ma ajuta si pe mine oarecum, caci simt ca mai am pâna la împacare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc. Da, comparatia tine, intri cu picioarele, uzi miinile, iar cu ele corpul… Dacă e de folos, mă bucur.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred că Ave a jucat un rol important pentru inspirația acestui poem. Felicitări pentru poem, mi-a plăcut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avea a dat declicul. Multumesc frumos.
ApreciazăApreciază
***// eu sunt gabi scriitor
fac mișto de tot și toate
mă hrănesc doar cu umor
îmi place să dau din coate
chestii grele nu servesc
profunzimile m-amuză
lumea-ntreagă o iubesc
și-o cânt doar cu anacruză
cel mai bine-i să zâmbești
răul nu te preocupe
că-s la uși ori la ferești
cele triste au un dupe
deși par superficial
știu că totul trece marfă
și la bal și la spital
ai nevoie de-o eșarfă
hai vă las și vă salut
bucurați-vă de toate
iar al vieții crunt tumult
să-l trăiți pe săturate
ApreciazăApreciat de 1 persoană
poate unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, în cele din urmă este de fragoste…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
poate – pentru ca am inclus si viitorul 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate si pentru că ultimul vers a venit cînd credeam că încheisrm poezia…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
aaaa si pictorii au asta, se numeste ultima tușa, cea care face dintr-o pictura, o opera de arta.
nu am stiut, dar mi-a placut ideea de idealism asociata cu iubirea si speranta, cumva, idealismul este un atelier de proiectare a viitorului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. un fel de tușă finală…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am auzit de bebeluș să râdă la naștere.
Dar costobocii se veseleau la plecare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici stoicii nu erau triști…
ApreciazăApreciază
Crecă hedoniții da, era.
ApreciazăApreciază
Maitre, a plecat un text în Nimic. Poți sa-l resuscitezi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper ca da! Ma uit acum.
ApreciazăApreciază
Mestere, nu e nicaieri! Nici la in asteptare, nici la skam, nici la trash. Asta imi zice ca n-a plecat/ ajuns…
ApreciazăApreciază
Asta e!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totusi, daca aici n-a ajuns, nu e la tine?
ApreciazăApreciază