C. P. A. – Viorel Ploeșteanu: Din „66 de poezii cantabile”


Viorel Ploeșteanu, împreună cu Dorina Șișu, alcătuiesc nucleul a ceea ce am numit acum mai mulți ani Grupul de la Dublin, probabil cel mai activ grup de scriitori români din diaspora. Împreună cu un mic colectiv de acolo, dar mobilizînd scriitori desțărați din întreaga lume, au lansat mai întîi revista Itaca, apoi Biblioteca Diaspora, un repertoar mereu în creștere al scriitorilor de limbă română care domiciliază în afara țării, iar acum vreo trei ani editura Itaca, care a debutat cu două ample antologii, una dedicată poeziei și alta prozei ale autorilor diasporeni. Pe cea de proză am și prefațat-o. Dar ei nu sînt doar niște excelenți promotori ai literaturii de limbă română scrisă în lume, ci și doi foarte buni scriitori, Dorina prozatoare, Viorel poet, dar asta nu înseamnă că nu mai „păcătuiesc” și în alte genuri. Pe Viorel Ploeșteanu l-am citit în Itaca, în antologia de poezie amintită, dar acum am la dispoziție un întreg volum – 66 de poezii cantabile, Editura Itaca, Dublin, 2022. Da, poezii muzicale, cantabile, dar mai ales poezii foarte bune, așa că mă gîndesc să împărtășesc vestea bună și cu ceilalți. Public azi trci poeme din acest excelent volum, dar voi recidiva, mai am în depozitul meu electronic! Felicitări, Viorel Ploeșteanu, lectură plăcută tuturor

Gheață subțire

Iubirea-i o gheață subțire,
Iar noi ca nebunii sărim.
În vrăbii lovim, ne e-n fire,
Cum gheața iubirii lovim.

Și dacă-ntr-o zi se va sparge
În apele reci înecăm
Și vrăbii și rupte catarge,
Iar noi pe sub gheață ne dăm.

Vin munții năvalnic la vale,

Noi nu mai putem să-i oprim.

Iubirea e ruptă de șale

Și noi o mai rupem puțin.





Hai, du-te, mai scrie o lume

Și ad-o să ne-mpărtășim!

Iubirea e pusă pe glume,

Iar noi în iubire glumim.





Cad stele din cer în neștire.
Privindu-le, cer vrem să fim.
Iubirea-i o gheață subțire,
Iar noi ca nebunii sărim.





Iubire ascunsă





Iubito, e timpul, hai să mergem acasă!

E târziu în oraș și lor nici că le pasă.

Este gara aproape și un tren pentru noi

Care merge doar noaptea, între vineri și joi.





R: Să nu așteptăm dimineața,

E valsul de toamnă al nopții.

Privește, se lasă și ceața,

S-ascundem iubirea ca hoții!





Uite, lumile fug, trenul lasă în spate

Întâmplări netrăite, ca spuma de lapte.

Drumul ăsta ne duce între nori și stafii

Unde tu, dimineață, jumătate să-mi fii.





R:

Și dacă la capăt va ajunge doar unul

Să nu lași să dispară povestea. Nebunul

De timp se agață, ca o frunză de viață.

Tu ascunde iubirea, că restul se-nvață!





R:





Se sfâșie de coajă





Se sfâșie de coajă copaci. Sinucigașii

Tresar în somn cu teama că n-ar putea muri.

În cârciumi rău famate se-mbată iar borfașii

Și niciun cal, să-l capeți, nu l-ai mai potcovi.





Se sfâșie de coajă și pâinea, de-i necoaptă,

Din gustul ei de rânced iluzii se hrănesc.

Doi vulturi se înfruptă și mestecă în șoaptă

Din trupurile noastre ciuperci de humă cresc.





Se sfâșie de coajă și rana. Iar trec anii…

Pe galbenul din suflet doi bani măcar nu dau.

Bătând noroiu-n sate se duc la spovedanii

Cei ce în toamna vieții speranță nu mai au.





Copaci în miez de toamnă se sfâșie de coajă,

Urlând ca lupii tineri ce încă n-au iubit.

Mă mângâie pe frunte o mână ca o vrajă…

E mâna ta, iubito, sau toamna a murit?

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la C. P. A. – Viorel Ploeșteanu: Din „66 de poezii cantabile”

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***// un gest de curaj
    să-l așezi pe gellu naum drept poetul român cel mai reprezentativ pentru secolul douăzeci
    după ce ai duzini de poeți
    moderniști și avangardiști interbelici
    neomoderniști postbelici
    optzeciști postmoderni
    ai putea spune că autorul zenobiei este cel mai mic numitor comun al celor trei categorii
    în care s-ar regăsi oricare dintre marii poeți
    de la arghezi și blaga
    până la mircea ivănescu și ion stratan
    de la voronca și tonegaru
    și până la nichita stănescu mariana marin judith meszaros
    iar asta în ciuda impresiei generale
    că unicitatea vocii fiecărui poet
    dincolo de conținut și redactare
    ai un ton
    un accent recognoscibil
    și la fel cum secolul nouăsprezece își află împlinirea în eminescu
    pecetea celui mai negru veac
    istoric
    este purtată paradoxal de poezia acestui ludic serios
    format și manifestându-se mai mult decât promițător în interbelic
    dând măsura valorii în postbelic
    și traversând cu nonșalantă suveranitate vitregiile de tot felul ale epocii
    încă o dată
    este vorba despre criteriul reprezentativității
    pe porțiuni stilistici estetici poetici ritmologii & aritmii ai alte nume
    în sinteză și global
    gellu naum

    ***// ce rămâne pe retină
    apoi în memoria fluidă
    prelucrarea unui conținut mental după niște reguli puțin știute în cel mai bun caz
    prin urmare tot voința dă răspunsul
    de ce așa și nu așa
    iată o manieră de a enunța misterul realului
    obiectiv și subiectiv
    fapt cu totul și cu totul excepțional
    lucrurile se întâmplă într-un anumit fel
    retrospecția celui direct implicat este parțială
    la fel ca și mărturiile unora și altora
    motiv între multe altele pentru care orice text scris la persoana întâi singular este autoficțiune
    indiferent ce rămâne pe retină
    indiferent de ceea ce reține memoria fluidă
    obiectul și subiectul
    metodologic
    epistemologic
    și alte puncte puncte logici
    se întrepătrund
    într-un continuum numit viață
    sau conștiință
    sau unicitate

    Apreciat de 3 persoane

  2. Poetry855 zice:

    ar trebui sa ajunga la cantautorii de folck din tara. si la elevii din cercurile muzicale de profil…

    Apreciat de 3 persoane

  3. auracreitaru zice:

    E un Stil, de n-ar fi unicitatea ar fi prea monoton; de n-ar fi poezia, nu ar avea suport muzica, iubirea, credință, viață …

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.