C. P. A. – Cezar Haiura: Trei poeme din „Marele Absent”


Deși se aflî deja la cel de=al treilea volum – Marele Absent, Editura Agnos, Sibiu, 2021). pînă în urmî cu o lună despre acest poet bucovinean. Noroc că mi l-a semnalat un vechi prieten, scriitorul Cezar Straton. Nici de data aceasta nu știu dacă e doar vina mea sau și a sistemului de difuzare a cărții, parvă tot mai depășit de ritmul producției editoriale. Oricum dacă aș fi știut că primu volum era prefațay de Costel Stancu, un poet bun, despre care am scris, iar al doilea de părintele Constantin Necușa, care a scrts un ftumo articol despre una dintre cătțile mele de poexii. încercam să găsesc respectivele volume. După terminarea studiilor juridice CH a fost jurnaist, apoi funcâionar public, iar din 2006 este pompier salvator și paramedic la ISUJ Bucovina/ Suceava.

Mi-a plăcut acest volum, îm special prin tonul ptoapăt în care se simte talentul genuin, dar poateți mai mult mi-a plăcut cum se lasă acesta adesea „corupt” de infuzii culturașe subtil introduse în corpul poemului. Voi posta acum trei poeme. dar voi recidiva – am de unde!

TÂRZIU





Să știi că dansul

acesta din care

curcubeul a dispărut

cu discreție

nu poate despleti

în mod concret

lamentația iernii





poți  șerpui resemnat

în slalom tacut

prin covexul refugiu

al pufosului crivăț

cu uimiri ancorate

de cangrenele

primăverii





spirala rezistă

săgețile ghețarului

așteaptă cuminți

matematica șoaptă

a epidermei





PSALM





Mulțumesc, Doamne, și mă înfior

că nu ma lași stingher în vie

de parcă Tu mi-ai fi dator

și nu eu Ție





când sap  cu dor infrigurat

la personala nebunie

Tu-mi spui timid „nu te-am uitat

în vrie..”





și când mândrii împărătești

mă cuceresc cu boldul urii

mă pui la loc și îmi zâmbești

din colțul gurii..





e viața cursă de calești

cu flori, nevoi, visare, chin

și din dureri mai poți să crești

câte puțin





prea des greșesc și mă ascund

precum copiii după rochii

iar Tu închizi cu zâmbet blând

a câta oară, ochii ?





mulțumesc, Doamne și mă-nchin

că-mi dai cărări prin munții goi,

că duci mai drept al meu destin

și nu cum voi !





A OPTA ZI





M-ai răstignit cu ochiul tău atent

Şi tot întrebi dacă mă doare norul,

Tăcuţi copaci s-au scurs din element,

Iar mierlelor nu le mai place zborul.





Răchiţi cochete-mi vizitează pragul

Sub umbra ce scalpează trandafirii,

Eu fug din rai să îţi sărut toiagul

Alunecând prin copcile iubirii.

Tu spune-i să-mi rezerve răsăritul





Nemângâiat, să-l plimb uşor prin mână,

Şi să-i ofer, când spumegă sfârşitul,

În dar, a opta zi din săptămână.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la C. P. A. – Cezar Haiura: Trei poeme din „Marele Absent”

  1. ontelusdangabriel zice:

    ***// învăluie-te-n negru frumoasă bucovină
    fii pregătită să verși lacrimi de durere
    că ziua ceasta cernită-ți e de umbre plină
    se prăbuși o lume răpusă morții o lumină
    și vai nu-i doar părere

    bat clopote funebre în loc se-oprește lume
    un vuiet fără seamăn cuprinde-al firii rost
    fiindcă făptuitorul de legi și datini fără nume
    are-ochii stinși pornind spre zări postume
    și-atât de bun a fost

    plecat-ai dincolo maestre tu conștiință și reper
    te-așteaptă recunoașteri aici dar și departe
    în sferele perfecte cu muzică mărturisind eter
    acolo te-mpodobești cu dalbe flori un blând mister
    sunt rândurile mici din carte

    și bucovina te regretă numele-ți strigă tânguind
    și locul tău de baștină te plânge în tăcere
    statura ta impresionează,-n urechi vorbele-ți vuind
    lumină ai adus cu știința ta oameni înțelepțind
    așa doar pot ei să spere

    atâtea generații se văd în trist cortegiu
    au frunțile plecate la căpătâiul tău
    fanfara militară se-avântă-ntr-un solfegiu
    cântând durerea marcând o clipă cu-n arpegiu
    izbândă are omul peste hău

    Apreciat de 1 persoană

  2. Amalia Achard zice:

    Tare-mi place! Si-mi plac enorm si poemele lui Costel Stancu. ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Și mie, desigur. Pe CS nu l-am mai citit de dinainte de pandemie…

      Apreciat de 2 persoane

      • Amalia Achard zice:

        Un poem pa care l-a publicat azi pe FB:

        Moartea e în om
        ca muşcătura în mărul întreg,
        îţi spun. Tu taci. Timpul trece,
        E linişte. Aspră. Ţiuitoare.
        Nările ni se dilată, trăim încordaţi –
        temnicieri ai propriei noastre absenţe,
        risipitori ai preaplinului.
        Uitaţi.
        Doar luna ne priveşte
        cu resemnarea unei femei sterpe.
        Să o pedepsim, să-i umplem burta cu pămînt!
        îmi strigi. Eu tac. Te-am iubit
        pînă la însingurarea de sine a lunii!
        Pînă am regăsit, înlăuntru-mi, moartea
        – urmă a pasului de şarpe.

        Apreciat de 1 persoană

      • Foarte bun, cum mi-l și amintesc…

        Apreciat de 1 persoană

  3. Radu Mârza zice:

    Interesant! Mi-a plăcut ”covexul refugiu
    al pufosului crivăț
    cu uimiri ancorate
    de cangrenele
    primăverii”…

    Apreciat de 1 persoană

  4. seahorse zice:

    `Sub umbra ce scalpează trandafirii` ce adevărată imagine din sensibilitatea aparte a poetului
    `A opta zi` cu indirecte trimiteri la Ahmatova…
    Mul’umesc frumos LA şi CH.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.