C. P. A. – Cezar Haiura: Trei poeme din „Marele Absent”

Deși se aflî deja la cel de=al treilea volum – Marele Absent, Editura Agnos, Sibiu, 2021). pînă în urmî cu o lună despre acest poet bucovinean. Noroc că mi l-a semnalat un vechi prieten, scriitorul Cezar Straton. Nici de data aceasta nu știu dacă e doar vina mea sau și a sistemului de difuzare a cărții, parvă tot mai depășit de ritmul producției editoriale. Oricum dacă aș fi știut că primu volum era prefațay de Costel Stancu, un poet bun, despre care am scris, iar al doilea de părintele Constantin Necușa, care a scrts un ftumo articol despre una dintre cătțile mele de poexii. încercam să găsesc respectivele volume. După terminarea studiilor juridice CH a fost jurnaist, apoi funcâionar public, iar din 2006 este pompier salvator și paramedic la ISUJ Bucovina/ Suceava.

Mi-a plăcut acest volum, îm special prin tonul ptoapăt în care se simte talentul genuin, dar poateți mai mult mi-a plăcut cum se lasă acesta adesea „corupt” de infuzii culturașe subtil introduse în corpul poemului. Voi posta acum trei poeme. dar voi recidiva – am de unde!

TÂRZIU

Să știi că dansul

acesta din care

curcubeul a dispărut

cu discreție

nu poate despleti

în mod concret

lamentația iernii

poți  șerpui resemnat

în slalom tacut

prin covexul refugiu

al pufosului crivăț

cu uimiri ancorate

de cangrenele

primăverii

spirala rezistă

săgețile ghețarului

așteaptă cuminți

matematica șoaptă

a epidermei

PSALM

Mulțumesc, Doamne, și mă înfior

că nu ma lași stingher în vie

de parcă Tu mi-ai fi dator

și nu eu Ție

când sap  cu dor infrigurat

la personala nebunie

Tu-mi spui timid „nu te-am uitat

în vrie..”

și când mândrii împărătești

mă cuceresc cu boldul urii

mă pui la loc și îmi zâmbești

din colțul gurii..

e viața cursă de calești

cu flori, nevoi, visare, chin

și din dureri mai poți să crești

câte puțin

prea des greșesc și mă ascund

precum copiii după rochii

iar Tu închizi cu zâmbet blând

a câta oară, ochii ?

mulțumesc, Doamne și mă-nchin

că-mi dai cărări prin munții goi,

că duci mai drept al meu destin

și nu cum voi !

A OPTA ZI

M-ai răstignit cu ochiul tău atent

Şi tot întrebi dacă mă doare norul,

Tăcuţi copaci s-au scurs din element,

Iar mierlelor nu le mai place zborul.

Răchiţi cochete-mi vizitează pragul

Sub umbra ce scalpează trandafirii,

Eu fug din rai să îţi sărut toiagul

Alunecând prin copcile iubirii.

Tu spune-i să-mi rezerve răsăritul

Nemângâiat, să-l plimb uşor prin mână,

Şi să-i ofer, când spumegă sfârşitul,

În dar, a opta zi din săptămână.