C. P. A. – Kocsis Francisko: Fugi

Nu mai primisen de multă vreme, de pe cînd era frig afară, un poem nou de la prietenul nostru Francisko. Dar, iată, dacă am fost cuminte, am primit două. Postez unul azi și îl păstrez pe celălalt. Cine știe cînd mai trimite… Sînt foarte frumoase amîndouă…

• 

Fugi

Fugi de-aici, nu eşti la locul potrivit

şi ai putea să te trezeşti

cu câteva gheare pe sub haine, pe sub piele,

prin cele mai neplăcute unghere ale fiinţei tale;

fugi cât mai departe şi cât mai e vreme să te-ndepărtezi

de ameninţările acestor simţiri care zăpăcesc

cu abilităţi de scamator versat în bâlciuri în care

se vând şi se cumpără sclipitoare nimicuri;

fugi, strigă mintea speriată cu atât mai tare

cu cât scade impulsul de a-ţi lua picioarele la spinare,

cu cât mai tare simte că nu te laşi dus –,

nimeni şi nimic nu ţi-ar putea garanta

că fuga duce la scăpare, ai putea

doar spera că providenţa îţi oferă biletul de indulgenţă

egal cu lozul cel mare –

şi laşi inima să decidă, pui în seama ei neputinţa

de a te rupe de ochii care

promit raiul în clipa următoare.