C. P. A. – Constantin Severin: Vasili Kandinsky, în World Literature Today


Anul trecut, cam pe la mijlocul pandemiei, prietenul nostru, poetul, prozatorul și pictorul Constantin Severin a publicat un foarte frumos volum de poezii inspirate de mari artiști ai lumii, Viețile pictorilor. Unul din aceste poeme, cel dedicat lui Kandinsky, a fost selectat pentru ediția pe mai a World Literature Today. Pe lîngă linkul spre versiunea engleză de acolo, adaug poemul și în românește/

https://www.worldliteraturetoday.org/2022/may/wassily-kandinsky-constantin-severin

WASSILY KANDINSKY

am întrezărit oazele copilăriei cu case de turtă dulce și păpuși matrioșka

sub ochii oblici ai prințesei mongole Gantimurova bunica mea

apoi m-am apropiat de artă cu neliniștea și sensibilitatea unui muzician

și am inhalat muzica sferelor în prăvălia cu ceaiuri a tatălui

prin aburii samovarului am văzut cum sunetul se îngână cu spiritul

iar în casele cu culori de basm ale mujicilor din apropierea Moscovei

parcă intram în fiecare odaie ca într-o pictură hipnotică

în tinerețe m-am avântat în lumile parabolice din ochii cailor mongoli

și m-am lăsat cutreierat de galopul haletant al Călărețului Albastru

care ducea cu sine apocalipsa globală a unei generații dezintegrate

însă pictura și femeile pe care le-am iubit Anna Gabriele și Nina

m-au ajutat să-mi regăsesc vibrațiile sufletului și busola privirii interioare

am fost mereu un luptător singuratic îmbrăcat uneori în haine bavareze

dar nu am uitat sunetul galben al trompetei din piața Kremlinului

l-am admirat pe Cézanne pentru harul de a recunoaște oriunde viața sinelui

și am imaginat o pictură în care trăirile artistice nu sunt vizuale ci sufletești

o artă în care Duhul Sfânt se coboară prin sunetul cromatic ca un fulger

am păstrat din muzică ritmul construcția matematică și repetiția tonurilor

și am făcut să țâșnească pe pânză sufletul sonor al viitorului

cu riscul de a fi numit adeseori făcător de reclame escroc și cârpaci

mi-am continuat calea dincolo de natural spre abstracție și spre natura interioară

între formă și culoare se joacă esența interiorității tale hialine

culoarea este clapa ochiul este ciocănelul și sufletul este pianul cu corzi

în multe compoziții culoarea moare dacă sunetul interior dispare

un tablou nu e un obiect ci o făptură în care palpită viața

fisurile trupului și sufletului se oglindesc pe pânză și în ochii privitorului

e frumos doar ceea ce pornește dintr-o nevoie interioară și acută

din rădăcinile atavice și sacre ale poveștilor din copilăria omenirii

a picta e o pierdere de suflet de parcă ți-ai sfâșia muzica din tine

memoria trupului e fulgerată intim de vibrația culorilor

și totul devine o lumină însângerată rescrisă cu note muzicale

din care se țes enigmatice universuri geometrice și biomorfe pe pânza albă

cu cât mai înspăimântătoare devine lumea cu atât mai abstractă e arta (1)

ca să uit asediul răului am intrat sub pielea evanescentă a culorilor

și am simțit gustul muzicii și adâncimea emoției de dincolo de noi

Suceava, 15 noiembrie 2020

1). Afirmația preluată de Kandinsky în cărțile sale aparține pictorului Paul Klee, prietenul și colegul său de la Bauhaus

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.