C. P. A. – Tatiana Ernuțeanu: Alte două poeme

De cînd am publicat primele poeme ale Tatianei, am avut bucuria să-i regăsesc poezii în mai multe reviste pe care le apreciez, de pildă în Jurnal Israelian și Alternanțe. Asta mi-a amintit că mai am cîteva din poemele eiîn rezervă și m-a îndemnat să recidivez. O fac vu multă bucurie, îmi place foarte mult cum scrie.

• 

mi-a zis Freud
ce-ți dorești cel mai mult în viață?
să fiu feblețea cuiva
și-apoi doar fluidele corpului
sunt singurele sincerități
vă mai amintiți, domnule?
când mi-ați crestat spatele
cum au început să curgă jucăriile
și atunci de ce ți-ai pus rochia aia despicată până
la venus
când ai plecat la marginea pădurii
să duci mâncare femeii cu
inima dispozitiv fluorescent
și de ce nu-ți stăpânești instinctele
doar pe cel al alăptatului
culoarea se duce în timp
și pe tine te-au surzit mierlele și claxoanele
sunt sute de scoici tandre
pe plajă, azi, Phillippe,
ție cine îți pătrunde carnea

coincidențe pe diagonală
în dispariția mea
sub geam, pământul a înfruzit
iartă-mă, Philippe,
în mine e un azil
am tot ce îmi trebuie
un scaun albastru, un cal desenat cu degetul
și pe mine
să nu crezi ce îi spune chelnerița lui wiktor: “între noi fie vorba, dacă nu a venit, nu mai vine.”
m-am măritat
am făcut-o pentru noi
cafeaua a dat în foc
inutil și sănătos