C. P, A. – Ștefan Tudor Baciu: Trei poeme noi


Mai noi decît cele publicate acum vreo zece zile. Dar tot din volumu de debut la care prietenul nostru poet și muzician lucrează… Cum vedeți, viitorul volum deja promite. Nu găsesc fotografia nouă, așa că am folosit una de vreun an, de la un concert, care a mai apărut. Dar poate din nouși cea rătăcită de mine cu talent!

***

sunt prostul nimănui

am sânge-n coaie destul cât să privesc de la balcon oamenii

niște electroni ciocnindu-se haotic & habotnic

în Helsinki iernile la hotel înainte de concert

nu mă simt niciodată singur când bombănesc cu o sticlă de jameson & două țigări

pe clanță atârnat un carton cu nu deranjați!!!

încerc să te găsesc printre pernele perfect aranjate

fugind de soldățeii de jucărie

ai molfăit bucăți din pieptul meu & din întreaga peninsulă

am strâns buzele crezând că-i doar o tradiție din țara ta





era Crăciunul în Helsinki

în spitalul central Mesia era pe moarte

perfuziile se înfundau iar eu

mă pregăteam să urc pe scenă

gândindu-mă că poate

dacă I-aș fi donat sânge n-ar mai fi murit

în acel accident cumplit





***

ascultăm Barry White te răsucești

în chicinetă deschidem hota să n-audă vecinii

cum scrijelești în pereții gălbui adevărul universal

gemi probabila femeie a vieții mele





& culmea nu credeam în astfel de abureli

până-n ziua-n care

un drogat supradimensionat & ciclop ne-a tras animalic pe nas

purta blugi slinoși avea pe mână inele

& idealul templier în buzunarul stâng





drumurile lungi cu mașina sunt închise într-o servietă

cu destinația Silicon Valley

oricum nu duceau nicăieri

dealurile cu lampioane sunt tartinabile & expirate

astăzi lumea trăiește mult mai bine de-atât

mănâncă sushi & alte vrăjeli





***

pentru corporatiști

Adonai și-a găsit alinarea în brațele lui Osho

iar Osho cu toate petardele din jurul lui în aleanul lui Crist

asta pentru noi creștinii sau ipocriții

căldura o simțim doar în porii electrici ai frunții

în așternutul zemos

pe urmă senzorialul ne înghite pe de-a-ntregul ca o mâzgă

gigantică & malefică

încerc să-mi dau seama în obscuritatea dormitorului

cum de sexul cu gagică-mea

acum mult prea safe

formează obeliscul deasupra genunchilor larg desfăcuți

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la C. P, A. – Ștefan Tudor Baciu: Trei poeme noi

  1. Amalia Achard zice:

    Ce remarc eu, este tinereţea, amprenta proaspătă de nouă generaţie. De talent nici nu mai vorbesc (si cred c-am mai spus-o).

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mihai zice:

    Poeziile, bandana, batista, brățările, catifeaua sunt recuzita perioadei hippy, poate cea mai puternică creativ perioadă a tinereții lumilor noastre. Și iubită. Mi-a adus aminte de obeliscul de la Costinești în umbra căruia nu ascultam singur Jimi Hendrix. Aplauze.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.