Mai noi decît cele publicate acum vreo zece zile. Dar tot din volumu de debut la care prietenul nostru poet și muzician lucrează… Cum vedeți, viitorul volum deja promite. Nu găsesc fotografia nouă, așa că am folosit una de vreun an, de la un concert, care a mai apărut. Dar poate din nouși cea rătăcită de mine cu talent!
***
sunt prostul nimănui
am sânge-n coaie destul cât să privesc de la balcon oamenii
niște electroni ciocnindu-se haotic & habotnic
în Helsinki iernile la hotel înainte de concert
nu mă simt niciodată singur când bombănesc cu o sticlă de jameson & două țigări
pe clanță atârnat un carton cu nu deranjați!!!
încerc să te găsesc printre pernele perfect aranjate
fugind de soldățeii de jucărie
ai molfăit bucăți din pieptul meu & din întreaga peninsulă
am strâns buzele crezând că-i doar o tradiție din țara ta
era Crăciunul în Helsinki
în spitalul central Mesia era pe moarte
perfuziile se înfundau iar eu
mă pregăteam să urc pe scenă
gândindu-mă că poate
dacă I-aș fi donat sânge n-ar mai fi murit
în acel accident cumplit
***
ascultăm Barry White te răsucești
în chicinetă deschidem hota să n-audă vecinii
cum scrijelești în pereții gălbui adevărul universal
gemi probabila femeie a vieții mele
& culmea nu credeam în astfel de abureli
până-n ziua-n care
un drogat supradimensionat & ciclop ne-a tras animalic pe nas
purta blugi slinoși avea pe mână inele
& idealul templier în buzunarul stâng
drumurile lungi cu mașina sunt închise într-o servietă
cu destinația Silicon Valley
oricum nu duceau nicăieri
dealurile cu lampioane sunt tartinabile & expirate
astăzi lumea trăiește mult mai bine de-atât
mănâncă sushi & alte vrăjeli
***
pentru corporatiști
Adonai și-a găsit alinarea în brațele lui Osho
iar Osho cu toate petardele din jurul lui în aleanul lui Crist
asta pentru noi creștinii sau ipocriții
căldura o simțim doar în porii electrici ai frunții
în așternutul zemos
pe urmă senzorialul ne înghite pe de-a-ntregul ca o mâzgă
gigantică & malefică
încerc să-mi dau seama în obscuritatea dormitorului
cum de sexul cu gagică-mea
acum mult prea safe
formează obeliscul deasupra genunchilor larg desfăcuți
Ce remarc eu, este tinereţea, amprenta proaspătă de nouă generaţie. De talent nici nu mai vorbesc (si cred c-am mai spus-o).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vorbele bune pot fi si repetate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poeziile, bandana, batista, brățările, catifeaua sunt recuzita perioadei hippy, poate cea mai puternică creativ perioadă a tinereții lumilor noastre. Și iubită. Mi-a adus aminte de obeliscul de la Costinești în umbra căruia nu ascultam singur Jimi Hendrix. Aplauze.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De altfel ce cinta el e rockul vechi și blues…
ApreciazăApreciază