Nechifor Bugeac – Muiarea ortacului mieu

Hornicarul a lipsit multă vreme de aici, dar a ales să revină tocmai de Ziua Mondială a Poeziei cu o traducere pre versuri tocmită…

Muiarea ortacului mieu I-au dat Domnul lui Moise porunci đece, iară aceea den urmă oprește de la a pohti la muiarea aproapelui. Ci rădicându-se den rândul norodului ales un cobzar cu numele de Aurică Măceș, au făcut acesta psalm în graiul frâncesc deaspre această înfricoșată poruncă ci i-au đis acestei cântări “Muiarea ortacului mieu”; deci de vroiți a vide cum se zbuciumă duhul într-un om cu evlavie la așa poruncă, ascultați psalmul acesta:

Muiarea ortacului mieu

Un psalm frâncesc de-al lui Aurică Măceș

Cunosc de ce ai lăcrămat

Și cu ochi jalnici m-ai cătat

Mi-e lesne a te-mbrățosă

Și chipul a ți-l dezmierda

Dar nu mă lasă Dumneđeu,

Muiare a ortacului mieu …

Cunosc de ce-a pleca vroiești

Pre mine nu mă minciunești

A te cuprinde-i lesnicios

Și a ne drăgosti mereu

Ci nu ar hi cuviincios,

Muiare a ortacului mieu …

Îmi iașțe duhul zbuciumat

Ci mi se află depărtat

Între vârtute și păcat

Cunosc de ce l-ai părăsit

Pre-acela ce nu te-au iubit

Îngăduit-am a pleca

Întru a-ți căta de viiața ta

Nu poci pohti la dumneata

Căci iaști muiarea altuia

Cunosc de ce-a cânta vroiești

Și necurmat să mă privești …

Cât te-aș primi la pieptul mieu

Cu voie de la Dumneđeu …

Atunci când cat spre dumneata

Se-nfățoșează dragostea.

Împreunați n-om lăcui

Nu mi-e lăsat a te iubi

Nu-i dupre pohta inimii

Ci vei pricepe, cum vroi eu

Iubindu-te, vei hi mereu

Muiarea ortacului mieu

Ortacul mieu