C. P. A. – Ștefan Tudor Baciu: Trei poeme

Nu mai văzusem de ceva vreme poeme de la tînărul nostru prieten poey și muzician. Nu ăentru că n=ar fi scris în ultima vreme. ci pentru că s-a conentrat mai ales pe definitivarea volumului său de debut. Din ce am văzut în ultimul transport, o selecție amplă și consistentă, se anunță un debut excelrny. Îl aștept cu interes, ba chiar și cu nerăbdare.

• 

***

suntem pelerini pe aceste meleaguri

veniți tocmai din hong kong

am gãsit casa bãtrâneascã

tu îmbrãcatã în lemn dulce

seva panteismului

din liquorstore ieși ritualic

& îmi torni rom pe glezne

mântuirea vine odatã cu stingerea luminii

***

niciodată nu mi-a plăcut un anturaj cu poeți

în care boccii ăia scriu poezii cu aluzii la mine sau la alți băieți kașto

acum poeții îi recunoști de pe stradă

după cumm îi bate vântul

le mută întreaga subcategorie socială

n-am făcut nimic decât să stau întins pe bancă

între betoane idealul sevinde la preț redus în minimarket

e inflație

pentru orice bișnițăreasă grasă & tuciurie

uneori îmi amintesc de ceea ce-mi lipsește cel mai mult

dar uit foarte repede

nu e nici iubire

nici chartul strident de la 16:30

cert e că

străbunicul a fost nobil

odată cu vârsta n-am mai rămas cu aproape nimic

poate doar ferma de la marginea Bostonului

& shotgunul mereu încărcat

laptele nu se mai vinde

e inflație

***

când scriu

un ucigaș cu sânge rece se naște

un viitor Mao sau Papa Bonifaciu

gângurind cu o simplitate debusolantă

grotească

împreună cu ei am desenat perfecționism pur cu bisturiul

& n-am reușit niciodată să mă bucur de arta mea

poate doar între pernele bunicii dată demult dispărută

sau în plenitudinea carierei mele de avocat în Montreux

cu mândria pe antibiotice