C. P. A. – George Nina Elian: Două poeme

În ianuarie anul trecut, cînd am luat cunoștință de poezia lui GNE, scriam aceste rînduri, care însoțeau prima postare din poezia sa: „George Nina Elian este poet, traducător și jurnalist și locuiește la Slatina. I-am citit unele poezii prin reviste și îmi plăcuseră, dar nu i-am văzut pînă acum cîteva zile nici un volum, deși a publicat multe. Prin mijlocirea Oanei Glasu, traducătoarea extraordinarului roman al lui Thanas Medi, am intrat în legătură cu poetul și am primit cel mai recent volum al său, datat 2021! L-am citit și mi-a plăcut, așa că voi posta cîteva poeme în ediții succesive ale Cercului, cum procedez în cazul noilor apariții ale cerchiștilor. Am citit într-o biobibliografie a autorului că a debut în 1985 în Cronica ieșeană. Cum pe vremea aceea, țineam o rubrică de cronici la cărți de poezie este foarte posibil să fi apărut amîndoi în același număr din revistă!”. Între timp, stau mult mai bine în ce privește cunoașterea operei sale, în ianaurie curent, am mai primit trei volume de-ale sale. Excelenta bună imăresie de la început s-a consilidat. Cel mai rent volum este Verdele ceai al miezului de noapte. Scrisori de dragoste (2021), darr poemele postate sînt și mai noi…

○●○


ELEGIE 

o, patria mea,
atât de mică şi singură ai ajuns
încât pentru a te adăposti
ar fi suficiente
fie şi numai 21 de grame de suflet!

○●○

SPERANȚA  SECRETĂ 

logica n-a fost niciodată punctul meu forte 

tunelul prin care orbecăi fundătura în care
voi eşua
e chiar propriul meu trup

prietenul meu pictorul
credea că am fost un copil nedorit

pentru moment
sunt fericitul nimeni
şi vin pe la voi odată cu seara
atunci când toate lucrurile devin invizibile

singur ca atunci
când nu mai ai niciun reper spațio-temporal
nicio idee în care să crezi

era cândva o stradă
tu îmi istoriseai întâmplări din lagună

eram băiatul pe care-l trimiteau
după țigări

motiv pentru care
la mine vei găsi mereu o rană caldă
un izvor de sânge proaspăt gâlgâind

motiv pentru care vei înțelege de ce
orice om are dreptul să ducă
măcar un secret cu el în mormânt

visând pe sub pasarele pierdute în ceață

nopți întregi m-am plimbat cu trenul
nutrind speranța secretă că linia ferată nu
se va termina nicăieri