Din pricina unor treburi prin casă și a unei emisiuni TV, nu am apucat azi să postez ceva pe blog. Mă gîndesc că un foarte bun început este acest poem de mare forță al Cameliei… Gîndindu-mă și la celelalte postate în vremea din urmă, aș spune că iar ne pregătește o frumoasă surpriză editorială…
pentru început fă rost de un ac
doamna și domnul gonflează pentru putere
din balon privesc ei cu ochi mici
doamna și domnul
un balon cu papion și ciorapi subtiri
și ei au fost
copii înfricoșați au privit ferestrele ude
pe care se zbăteau ramurile umbrei și lumina
dintr-un balon au prvit
visul prinvindu-i printre jaluzele
domnul și doamna
pe atunci retezați de orașe diferite
și parinți de partid ei știu și azi cum se face
mimează de la ferestrele unui balon
iar tu privești în sus
invățat de mama tata domnul si doamna
să fii cuminte să respecti să nu minți să nu furi să nu
câte zile și nopți să rămâi
cuminte respectuos pe loc
și cât
cât
să taci?
din tăcere subțire se ridică
amfora vechilor greci privindu-te drept
dar tu nu ai vazut niciodată
nu ai întâlnit privirea aceea și nici nu știi ce inseamnă
să-și împlânte sabia între coast soldatul altei cetăți habar nu ai
inocent și de plastic privești
vine nebunul și face tumbe vine tiranul și tună
vin toti rând pe rând cu câte un personaj sub piele și habar nu ai
stai ca un miel jumătate de plastic privesti inocent perfect inocent
te uiți în gura lor și crezi ca ești prost
habbar nu ai cât te invidiază
din spatele balonului doamna și domnul
mecanismele întepenite estetic
visuri pietrificate
acei banali morți al banalei morți
doamna și domnul
nu, nu se întâmplă nimic
chiar nimic
sigura întâmplare ai putea fi tu
când și dacă ți-ai da jos frica din spate
camuflată în bun simț luat de-a gata
de la parinți
crează tu
fă și tu ceva cu tine
@ntonesei's blog 
Da, nu greșesc, Camelia schimbă
registrul!
Îți stă foarte bine așa,
mai ales că notele postmoderne
încântă urechea…
Nu mai pun la socoteală alegerea unei tematici subtile, subtile, abia
perceptibilă,
poate intenționat ascunsă cu
mult talent…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
multumesc
subteranele de si acul
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mon plaisir…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multumesc Liviu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci, aici trebuia sa sxriu mon plaisir!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Dupa mine, ce da forta poeziei e titlul – amenintator, cumva. Tema balonului – din care venim, in care traim – genereaza speculatii fertile. Cu plasticul, nu mi-e clar ce ii desi stiu ca-i antieco.
IR
ApreciazăApreciat de 2 persoane
multumesc.
plasticul este plastic se deformeaza dar este insensibil
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumim, e temă, topică, stil in general și autoarea mea preferată, recunosc in Cerc!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
cine se astepta Aura, la comentariul asta? recunosc la randul meu, eu, nu
dar ma bucur
multumesc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E un timp pentru fiecare, Camelia – și chiar pentru toate, cine vrea și poate 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am luat pentru Brosura anti razboi – II, sper ca e OK
Adrian
ApreciazăApreciat de 4 persoane
fireste
ma bucur
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Trimis in lume ”să respecti să nu minți să nu furi să nu” tot atâtea înșiruiri de situații, stări,evenimente care configurează, obiectivând prin coerență, o emoție anume, blazare, poate chiar revoltă reprimată.
”copii înfricoșați au privit ferestrele ude
pe care se zbăteau ramurile umbrei și lumina” formularea mă duce la imaginea unei stampe..
Foarte frumos poemul Cameiei!
Mfloarea
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Este…
ApreciazăApreciază
multumesc pentru lectura comentariu si gand bun
ApreciazăApreciat de 1 persoană
doua nopti nu am putut sa dorm.
donezi trimiti ajutoare si ce crezi ca e necesar, dar imaginea baietelului plecat singur pe drum nu m-a lasat sa dorm. ingrozita am citi comentarii ca ar fi propaganda. dar nu ma intereseaza, copilasul acela exista!!! si plange….
el a fost trimis peste granita singur de catre tatal sau care era pe frunt. mama nu mai avea. imbracat frumos cu un paltonas albastriu cu o caciulita cu mot pe cap, ghemotocul mergea si plangea cu un plans parca revoltat si tanguit in acelasi timp.
trimis de razbboi in necunoscut la vreo 4 ani.
asa ceva iti zdruncina gandurile. sper, sunt sigura de altfel, ca s-a gasit cineva ca aiba grija de el dar grija este doar pentru nevoile esentiale, de sufletelul lui mic deznadajduit cine sa poata avea grija? oricat l=-ai mangaia, oricat l-ai tine in brate, nu ai cum sa il impaci…..
nu va uita niciodata dar niciodata aceste momente. si nici nu stim daca isi va reintalni vreodata tatal. nu ne ramane decat sa speram.
si ca el, sunt multi. multi
asta este razboiul, de fapt
un prezent cu viitorul schimbat taiat mutilat ireversibil.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vreo 30 de mii sint la noi, si numarul creste mereu. Digur, nu toți singuri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bine ca au ajuns. . . si cati mai sunt si in alte tari..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Extrem de multi in Polonia, vreo doua milioane, de toate virstele…
ApreciazăApreciază
cei care sunt cu mamicilelor, bunicile, frati mai mari. inca sunt bine
dar acestia singuri .. asa micuti.. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
am gresit comentariul era pentru articolul tau. nu stiu cum sa fac nu il pot sterge.
doar sa ii schimb locul unde tre
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întrece ficțiunea! Mă gândeam când citeam că acel copil ar fi putut fi nepotul meu… sau câți copii ca el?! Câte familii despărțite pentru nu se știe cât timp! Cati morti de-a sursa… Vorbeam cu dl Dtru Codița de la Asociația Română de Drept Umanitar, filial Ph – un militant colaborator al ong -ului nostru. Era supărat a pus un apel: Se încalcă tratate internationale in stil barbar. A conchis: realitatea este alta… nu stiu ce a vrut să spună.
ApreciazăApreciat de 2 persoane