Magistrul Villon – Frumoasa învățătură pentru copiii pierduți

Astăzi, iubitul nostru Magister a decis să sosească mai pe ziuă. Nu pentru că am eu program cev mnai tîrziu, ci pentru că n-a vrut să-l prindă noaptea la drum în aceste vremuri tulburi. Îi mulțumesc maelui poet, dar și eminentului spu traducător, Adrian Vasiliu, pentru promptitudine…

• 

Frumoasa învățătură pentru copiii pierduți

Băieți, voi roza cea frumoasă

O s-o cam pierdeți, din coroană¹;

Fârtați, cu mâna lipicioasă

Spre Montpipeau de-o luați la goană

Sau spre Rueil², fie-vă teamă:

Fiindcă s-a dus, sfidând ursita,

Apelul său fu de pomană.

Colin Cayeux pierdu partida³.

Ăsta nu-i joc de trei parale

Când corp și suflet se implică.

Dac-ai pierdut, căința n-are

Vreun rost, căci mort ești la adică;

Iară acel care câștigă

N-o ia pe Dido⁴ de soție.

Nebun, infam e cel ce riscă

Atât de mult pentru-o prostie.

Voi toți să m-ascultați aș vrea!

Se spune și e vorbă sfântă

Că prețul pe-un transport se bea

Iarna la foc, vara la umbră:

Banii de-i ai nu-ți dau dobândă

Deci cheltuie-i într-o clipită.

Lăsați moștenitori în urmă?

Nicicând  hoția nu-ți profită.

1. Adică : bunul vostru cel mai de preț. Coroana  era o pălărie din flori, pe care tinerii o purtau la sărbători.( a se vedea A p.213)
2. Montpipeau, Rueil sunt expresii argotice, desemnând furtul prin înșelăciune

(piper”= a înșela, a falsifica)  respectiv tâlhăria, furtul  prin violență (”ruer”= a se repezi, a lovi). De aici, ”aller a Montpipeau” însemna, în jargon , să înșeli, să falsifici, iar ”aller a Rueil” însemna să ataci, să dai buzna, să tâlhărești, după cum” aller a Niort” însemna să negi, iar ”aller a Cachan” însemna să te ascunzi. Consistența expresiilor venea de la faptul că aceste localități existau și există încă! Montpipeau, de exemplu, este un castel situat aproape de Meung-sur-Loire, iar Rueil este situat la vest de Paris.( a se vedea B p.466)

• Colin de Cayeux, cleric și el, prieten al lui Villon. ”Specializat” în spargeri, Colin de Cayeux este cel care a organizat furtul de la Colegiul Navarrei, implicandu-l și pe Villon, apoi a recidivat, a evadat din închisoare, a fost prins și condamnat în apel ( ”a pierdut partida”), fiind în cele din urmă spânzurat în septembrie 1460.( a se vedea A p.213)
• Didona, regina Cartaginei. Sensul dat de Villon ar fi că degeaba îți reușește o lovitură, fiindcă tot nu te alegi cu mare lucru ( nu e ca și cum ai lua de soție o regină!)

Traducerea: Adrian Vasiliu