C. P. A. – Maria Grădinaru: Cactusul de la etajul doi


Am primit cel mai recent volum al Mariei – Cactusul de la etajul doi, editura Neuma, 2022 – acum vreo trei săptămîni. Atunci mi-a fost și citit, mai multe poeme de două ori, mi-a plăcut foarte mult și am vrut să-i semnalez imediat apariția. Dar a intervenit neprevăzutul, un meaj în care îi ceream autoarei cîteva poeme în format word nu a ajuns la ea. Noroc că ieri m-am gîndit că e cazul să revin, Maria fiind îndeobște promptă în răspunsuri. Și bine am făcut, poemele au sosit. Într-un text de prezentare de pe coperta a patra, criticul literar Horia Gârbea socotește că acest al patrulea volum este el mai bun din cele publicate de MG pînă acum. Ca om care am citit toate volumele, am participat la lansarea celui dintîi, sau mai degrabă al doilea, și am prefațat un altul. nu sînt sigur că pot fi de acord. Să conced, că primul voilum ar avea unele inegașități inerente unui volum de debut, dar celelalte trei mi se par egale valoric, de altfel ceea ce m-a surprins în cazul autoarei a fost maturitatea poetică dovedită de la bun început – vbiziune poetică, frazare lirică etc. Am publicat în ultimii ani aici o parte din poemele din aceste carte și mă așteptam să fieuna foarte bună. Mă bucur că nu m-am înșelat ăn așteptările mele. Succes mai departe, Maria, dacă țin bine minte, se cam apropie încheierea celui de-al cincilea volum…

la bloc





singurătatea ta creşte proporţional

cu numărul de prieteni pe reţelele sociale

iar tu începi să te simţi tot mai mic

mai mic

mai mic





mai neînsemnat





până când îţi dai seama că de fapt

asta ai căutat toată viaţa





să te micşorezi





vecinul de la unu

nu te lasă să te bucuri prea mult

de noua ta descoperire

şi imediat ce te vede

îţi spune





vai dom’le

dar ce mare aţi ajuns

duduie internetul ăla de poezie

şi dumneavoastră să nu ne spuneţi

că sunteţi aşa un mare poet

poate vrem şi noi să ne lăudăm

cu un selfie ceva

să ştie lumea că locuim pe aceeaşi scară





te închei la haină

îţi tragi gluga peste ochi

şi speri să devii invizibil

ca o tristeţe aruncată în mare

sau cel puţin

să îţi cadă în cap ceva

care să te strivească de pardoseală

ca pe un gândac

care a îndrăznit cândva să zboare





anotimpuri





eram ca florile de mai

din care luna-şi făcea nai

dar nimeni nu îl auzea

ce vis frumos ce viaţă grea





treceam în goană prin trecut

rupeam din mine cărţi de lut

tu din cuvinte-ţi făceai rai

te bucurai mă bucurai





îmi păreai soare fără glas

în toamna ce-ţi eram popas

şi mă-mbrăcai cum doar tu ştii

în râu de frunze aurii





nu ne păsa de nori de vânt

nici de tăcerea din cuvânt

eram pierduţi şi totuşi vii

ca doi copii ca doi copii





damnaţi ai zilelor de ieri

mai luminăm printre tăceri

atât cât să ne amintim

că ne iubim că ne iubim





unde





unde-s ochii care-n taină

îmi topeau zăpezi sub haină





unde-s palmele în care

îmi visam sânii să zboare





unde eşti tu poezie

dragă mie dragă mie

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la C. P. A. – Maria Grădinaru: Cactusul de la etajul doi

  1. Poetry855 zice:

    cele doua poezii nostalgice au o caldura tomnatica dar nu cad in cliseul lacramos ceea ce da este remarcabil

    dar prima poezie este chiar deosebita ea pune problema aceea pe care scriitorii artistii o simt acut exprimata candva de Erich Fromm: suntem sociabili si totudi vrem singuratate
    acea pudoare a poetului care, dupa ce si-a pus pe tava trairile intr-o carte parca ar vrea sa nu mai fie asociat cu ce a scris sa fie lasat si el sa traiasca omeneste. sentimentul ca ridicatul in slavi dauneaza grav poeziei 🙂

    felicitari Mariei

    Apreciat de 3 persoane

  2. Enea Gela zice:

    „unde ești tu poezie
    dragă mie dragă mie”
    Unde să fie, e chiar în această postare! Felicitări! Mi-au plăcut muuult versurile dv!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Anonim zice:

    Frumoase poeme! O nostalgie luminoasă plutește tandru peste efemera frumusețe a lumii…
    M.Floarea

    Apreciat de 2 persoane

  4. Mihai zice:

    Like.
    Einstein avea o vorbă ce se potrivește și la poezie:
    Everything should be done as simple as possible, but not simpler.
    Like

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.