C. P. A. – C. Suditu: De tristețe


Cum știm din vechime, ce-i bun se sfîrșește. A, ajuns la ultimul poem din caseta prietenului Constanti, E mai scurt decît cele postate anterior, dar șa fel de bu, de pregnant…

de tristețe





dacă ai ști cite lucruri frumoase

îți dau tircoale în fiecare zi nevăzute

visele ți-ar sta agățate de-un cui

într-un pod vechi dintr-o casă părăsită

și chiar acolo stau la cîtă frumusețe își irosește

nurii pe îngîmfarea ta





dar nu te speria din atît/soarta

are secretele ei și în cazul tău/este posibil

  1. să mori fericit pînă la urmă
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la C. P. A. – C. Suditu: De tristețe

  1. Amalia Achard zice:

    Într-adevar, excelent! Multumim!

    Apreciat de 3 persoane

  2. Poetry855 zice:

    prima parte a poeziei imi place foarte mult
    este conditia umana in inconstienta ei
    partea a doua rece implacabila/ pe puncte – dar e doar unul – si asta este tristetea

    ideea cu podul un fel de suprarealitate la indemana si totusi separata de casa propriuzisa sugereaza ca totul ar fi usor de gasit

    cum spunea asa frumos scriitorul Serban Tomsa, intr-o strafulgerare scrisa pe fb podul ar fi subconstientul casei, mai ales ca in psihanaliza casa este simbolul propriei sensibilitati.
    scriu aspectul asta aici pentru a sublinia inca o data ca dincolo de CE VREA SA SPUNA POETUL atunci cand el este sincer cu propria traire, poezia spune mult mai mult decat si-a propus autorul

    Apreciat de 4 persoane

    • Suditu Costel zice:

      Camelia, mulțumesc/știi cît de cît și casa și podul în cazul ăsta/de la tristețe/paradoxal înspre speranță/cum spui, foarte ușor de găsit/rămîne doar să vrei/iar ca să vrei trebuie să dobori mulți „pitici luptători”/dar și asta numai dacă ești sigur că trebuie/dacă vezi rostul și totul are loc în podul din casa părăsită în care visele ar trebui să atîrne de un cui/în cazul fericit 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  3. Poemul, traversează împreună
    cu precedentele o zonă
    mai greu accesibilă
    pe care autorul o ignoră
    cu diplomație…
    Să fie de bun augur!

    Apreciat de 3 persoane

  4. Radu Mârza zice:

    Cîtă frumusețe își irosește nurii pe îngîmfarea ta… Frumos. Inter armas musae (non) tacent.

    Apreciat de 3 persoane

  5. Fain!
    Eu aș vrea să citesc și unul scris inversând polii, așa, în pereche de texte.

    Apreciat de 4 persoane

  6. ontelusdangabriel zice:

    ***// curios cum sensurile cuvintelor
    dar și despre oameni
    micile împotmoliri între creier și inimă
    furate dimineți
    ce-ar spune pietrele
    greierii iscoditori
    împreunându-ți palmele rostești în tine rugăciunea
    deschizi ochii cei senini
    parcă o pleoapă
    dureri
    nesfârșita liniște a lumii
    da
    a lumii

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.