Cum știm din vechime, ce-i bun se sfîrșește. A, ajuns la ultimul poem din caseta prietenului Constanti, E mai scurt decît cele postate anterior, dar șa fel de bu, de pregnant…
de tristețe
dacă ai ști cite lucruri frumoase
îți dau tircoale în fiecare zi nevăzute
visele ți-ar sta agățate de-un cui
într-un pod vechi dintr-o casă părăsită
și chiar acolo stau la cîtă frumusețe își irosește
nurii pe îngîmfarea ta
dar nu te speria din atît/soarta
are secretele ei și în cazul tău/este posibil
- să mori fericit pînă la urmă
@ntonesei's blog 
Într-adevar, excelent! Multumim!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Plăcerea mea.
ApreciazăApreciază
prima parte a poeziei imi place foarte mult
este conditia umana in inconstienta ei
partea a doua rece implacabila/ pe puncte – dar e doar unul – si asta este tristetea
ideea cu podul un fel de suprarealitate la indemana si totusi separata de casa propriuzisa sugereaza ca totul ar fi usor de gasit
cum spunea asa frumos scriitorul Serban Tomsa, intr-o strafulgerare scrisa pe fb podul ar fi subconstientul casei, mai ales ca in psihanaliza casa este simbolul propriei sensibilitati.
scriu aspectul asta aici pentru a sublinia inca o data ca dincolo de CE VREA SA SPUNA POETUL atunci cand el este sincer cu propria traire, poezia spune mult mai mult decat si-a propus autorul
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Bun, nepoata.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Camelia, mulțumesc/știi cît de cît și casa și podul în cazul ăsta/de la tristețe/paradoxal înspre speranță/cum spui, foarte ușor de găsit/rămîne doar să vrei/iar ca să vrei trebuie să dobori mulți „pitici luptători”/dar și asta numai dacă ești sigur că trebuie/dacă vezi rostul și totul are loc în podul din casa părăsită în care visele ar trebui să atîrne de un cui/în cazul fericit 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
e bine cand poetii povesesc, oamenii ies din stereotipul cotidianului si isi aduc aminte de ei insisi
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Poemul, traversează împreună
cu precedentele o zonă
mai greu accesibilă
pe care autorul o ignoră
cu diplomație…
Să fie de bun augur!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Vă mulțumesc, aveți dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cîtă frumusețe își irosește nurii pe îngîmfarea ta… Frumos. Inter armas musae (non) tacent.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, frumos…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că da. Vă mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Fain!
Eu aș vrea să citesc și unul scris inversând polii, așa, în pereche de texte.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Mulțumesc, Liviu! Accept provocarea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
***// curios cum sensurile cuvintelor
dar și despre oameni
micile împotmoliri între creier și inimă
furate dimineți
ce-ar spune pietrele
greierii iscoditori
împreunându-ți palmele rostești în tine rugăciunea
deschizi ochii cei senini
parcă o pleoapă
dureri
nesfârșita liniște a lumii
da
a lumii
ApreciazăApreciat de 2 persoane