Liviu Antonesei  – Abia la plecare

Publicat pe 2 martie 2022 de Liviu Antonesei

Nu credeam să mă viziteze poezia la vreme de război…

Liviu Antoneseu  – Abia la plecare






Da, abia la plecare, atunci cînd nu mai ești,





se vor despărți cu adevărat cele bune de cele rele,





se va așeza pîlcul de împliniri de o parte și multele





eșecuri, ca un cîrd lung de gîște, de cealaltă parte,,,










Poate că cele dintîi vor rămîne atîrnate în memoria





celor care te-au cunoscut, poate și iubit ca galbene





gutui atîrnate de un copac străin, nucul de la geam,





altul, poate că vor rămîne și în galbena ta memorie…










Da, nucul acela are vîrsta ta, dar să nu ai teamă –





vîrsta balzaciană a femeii a alunecat zece ani,,.





este încă puhoi de vreme pentru galbena ta





memorie, pentru puținele, luminoasele mele gutui,










Da, moartea este măsura vieții, a oricărei vieți.










2 Martie 2022, în Iași

			

			
														


		
						

							Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.													

					


				

				
			



			

			26 de răspunsuri la Liviu Antonesei  – Abia la plecare			



			
    
						
  1. 
		
    
			
    
								MirceaG zice:			
    

				
				
			
    
				2 martie 2022 la 23:35			
    

			
    Frumos, Liviu ! O intelepciune horațiană dar și o  combinație inedită de stoicism și vitalitate. E o coardă sufletească pe care o simt vibrînd și în mine.
    

    Apreciat de 3 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    2. 
		
  2. 
		
    
			
    
								Poetry855 zice:			
    

				
				
			
    
				2 martie 2022 la 23:44			
    

			
    de parca cele bune raman ca niste faruri in noapte, ca lumanarea in cusul palmei noapte la inviere
    
asta ca tot ai scris de moarte intr-un anume fel
    

    Apreciat de 4 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    3. 
		
  3. 
		
    
			
    
								ionfercu zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 3:46			
    

			
    O tulburatoare frumusete socratica………🤗🤗🤗🤗🤗🤗😕
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    4. 
		
  4. 
		
    
			
    
								Nicoleta Dabija zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 5:18			
    

			
    Minunat de galben! 💛
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    5. 
		
  5. 
		
    
			
    
								Gela Enea zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 6:11			
    

			
    Câtă trăire, câtă artă a sugestiei, vă felicit din suflet!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    6. 
		
  6. 
		
    
			
    
								Scepticus Scepticus zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 6:48			
    

			
    Mi-a placut mult „vîrsta balzaciană a femeii a alunecat zece ani”. Se spune ca 50 is the new 40, dar e prima data cand aud ca 40 is the new 30.
    

    Apreciat de 2 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    7. 
		
  7. 
		
    
			
    
								Amalia Achard zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 7:53			
    

			
    Poezia vine ca moartea: când nu te astepti si fara avertisment.
    
Dar câta încântare aduce! Felicitari domnule Liviu Antonesei!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    8. 
		
  8. 
		
    
			
    
								geluungureanu zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 8:27			
    

			
    „se va așeza pîlcul de împliniri de o parte și multele
    
eșecuri, ca un cârd lung de gîște, de cealaltă parte,,,”
    
*
    
„pe cerul agitat,
    
fugind de toamnă,
    

    în ascuțite cârduri,
    
gâștele se-ndeamnă”
    

    O compilație care aduce în discuție un numitor comun creat de soartă:
    
inevitabil,
    
neîmblânzit,
    

    dar iată, cântat de noi toți
    
într-o creativă „bucurie”
    

    ***
    
Poemul se înscrie in nota inconfundabilă a creației mature.
    
Îmi place în mod deosebit!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    9. 
		
  9. 
		
    
			
    
								liviu măţăoanu zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 8:34			
    

			
    Pfuu, ăsta-i poem de primă pagină pentru orice revistă, dar eu mă bucur că l-am citit aici!
    
Miroase a primăvară și a renaștere, cred ca e foarte bine să trăim pandant naturii!
    
Mulțumesc!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    10. 
		
  10. 
		
    
			
    
								Mihai zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 8:34			
    

			
    „Da, moartea este măsura vieții, a oricărei vieți.”
    
Așa e, așa va fi.
    
Se deschide un cosmos.
    

    Apreciat de 2 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    11. 
		
  11. 
		
    
			
    
								Vasilica Ilie zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 10:43			
    

			
    Un poem de despărțire, trist, rămânând amintirea culorii galbene… Frumos!
    

    ”Da, abia la plecare, atunci cînd nu mai ești,
    
se vor despărți cu adevărat cele bune de cele rele,
    
se va așeza pîlcul de împliniri de o parte și multele
    
eșecuri, ca un cîrd lung de gîște, de cealaltă parte”
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    12. 
		
  12. 
		
    
			
    
								Anonim zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 13:40			
    

			
    Am si eu nuc la fereastra.Gaste…nu. Frumos, Liviu Antonesei!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    13. 
		
  13. 
		
    
			
    
								Gabriel Chiriac zice:			
    

				
				
			
    
				3 martie 2022 la 14:31			
    

			
    Tocmai în astfel de vremuri avem nevoie de poezie… Mai alungă din cele triste, multe, din jur. Mulțumim!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    14. 
			



			
Comentariile sunt închise.