Un scurt și atît de frumos poem al prietenului nostru Julien. Îmi place la fel de mult și versiunea în limba engleză, care de asemenea îi aparține. Lui îi place chiar mai mult, dacă am înțeles bine, din motive de eufonie… Minunat poem, îm ambele versiuni.
Julien Caragea
AMOR DE LONH
– pentru Doamna din Țara Pierdută
Nu pot să te înlocuiesc în ziua mea.
Nu pot să te înlocuiesc în noaptea mea.
Dar stelele îmi amintesc
fântâna stranie a ochilor tăi.
Dar vântul în ierbi
îmi amintește setea mea
și mierea feței tale.
Trec absent printre oameni,
și port pe buze surâsul tău –
Ca un sărut.
AMOR DE LONH
– for my Lady from țhe Lost Country
I can’t replace you into my day.
I can’t replace you in my night.
But the stars remind me
the strange fountains of your eyes.
But the wind in the grass
recalls me my thirstiness
and the honey of your face.
I pass absently among people,
and I wear your smile on my lips –
@ntonesei's blog 
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu mulțumesc,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O contopire simbolică,
realizată aproape în suprareal,
apoi adusă,
din ascunzișul ei către
realitatea diurnă!
Îmi place!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Și mie, cum scriam…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Părerea dvs. contează mult pentru mine… Și, să știți, chiar dacă nu v-ar fi plăcut, ori v-ați fi exprimat unele rezerve, aș fi ținut cont de ea. Și v-aș fi fost recunoscător… (Motivul fiind că spuneți întotdeauna ce trebuie, cu onestitate și pătrundere critică.)
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Imi pare stingace varianta romaneasca: mierea fetei tale? Suna a opinia mustei. Dar poate asa suna azi „dulceata chipului tau”.
IR
ApreciazăApreciază
Am înțeles ca IR înseamnă inima rea, coeur méchant.
Ce ar fi dacă ați reciti poemul, cu voce tare, ce ar fi dacă ați lasă imaginile sa va incite…imaginarul.
Eu sunt sigura ca se poate.
Julien Caragea este un poet subtil și matur. Ar fi păcat sa nu-l sesizați.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
N-ati inteles corect, inima rea e si chagrin. Vedeati pe google ca-i numele bunicului meu matern. A fost si-al meu pina sa am buletin, sa fiu adoptat cu acte-n regula.
Nu din rautate imi spun impresia pe care mi-o face un text, nici cu rautate – e ceva ce-mi lipseste din adn. E din onestitate fata de autor – ceva despre care cred ca are mult mai multa nevoie decit de laude.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnule IR,
Ce să spun eu?… Discuția alunecă pe o pantă ridicolă, amuzantă…
Textul poetic e unul complex și trebuie văzut în integralitatea sa… Cine voiește să-l demoleze, n-are decât. Dar trebuie să vină cu argumentele potrivite…
Nu că aș fi vreun geniu… În plus, n-am orgolii, odată ce am scris un poem, chiar mă detașez de el…
Aș vrea doar să intru un pic în gândirea dvs.
Va să zică, Eminescu a scris „Ah mierea buzei tale”… Nu e bine!… Ar fi trebuit să scrie: „Ah, dulceața buzei tale”… Sau, și mai expresiv: „Magiunul buzei tale”… Sau, magistral: „Pelteaua de gutui a buzei tale”…
Văd aici (și o aplicați la poezie) o estetică de șerbegi-bașa. În întreg triumfalismul ei!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„Mierea buzelor” e o expresie demult acceptata si Imposibil de-nteles altfel decit apare. „Mierea fetei” e altceva, o inovatie riscata – asa o vad.
Vorbiti de demolare unde eu scriu „stingace`. OK, voi tine minte ca poeziile se publica doar pentru laude si felicitari, tin de un act de celebrare.
ApreciazăApreciază
nu as vrea sa va suparati niciunul pe IR.
chiat ca nu sunteti de acord cu el
e bine ca a adus totusi niste arguente totul trebuie sustinut. dar nu e bine sa scoatem sarea din bucate hiar ca uneori ne scapa mai multa printre degete
tre sa avem si noi un gica contra pe aici
altfle nu ar fi fain
daca mai publica Liviu poezii de ale mele pe aici eu abia va astept 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi, eu nu pot publica dexit ceea ce am…
ApreciazăApreciază
Poetry: Rizi tu rizi, Harap Alb, dar nu vezi ce periculos deveni sa fii Gica-contra? Te paste excomunicarea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
hihi, ANONIM, bine nimerit cu Harap Alb . tocmai ce lucru la un articol in care il intorc pe toate fetele…
LIVIU? nuuuu ii place diversitatea a si scris mai jos despre 🙂
PS Liviu stiu n-am trims – MEA CULPA sunt cam zapacita in ultima vreme.. ))) adica mai mult ca de obicei
trimit
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că sînr pentru diversitate, în toate privințele, cît nu mi-o afectează pe a mea! Sau să spun unicittatea?
Normal că ești zăpăcită, e vreme de război…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iulian Caragea, un poet foarte talentat, dar și un om modest, cu mult bun-simț!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Mulțumesc… Mă bucură mult că mă considerați așa…Ei (Doar sunt oltean!), mai zornăie și la mine, în lesă, uneori, strașnicii câini ai pamfletului… Dar, în general, îi stăpânesc, nu le dau drumul… (Cu toate că sunt simpatici, în felul lor.)
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Zornaie ciinii? Acum recunosc tiparul, Faimoasa „figura” care-i musai sa vina c-un ecart rascracarat.
IR
ApreciazăApreciază
O nota diferita fata de onirismul ludic al poetului Caragea. Construcția poetica trece prin scanul imaginației despre un imaginar, bazata de la început pe vizualizare. Foarte apropiata de poezia americana contemporana, cu metafore înghițite sau complexe, imagini vizuale panoramice, emotia fiind, în fapt, aluziva, deductibila pe contrapunct (setea mea, mierea fetei tale). Un final care obiectivizeaza discret, readuce poetul in acum, printre oameni, dar absent, surâsul poetului, păstrând surâsul iubirii intr-o continuitate de
emoție necesara, tehnic vorbind, fireasca totodată.
L-as numi un poem despre dragoste și nu de dragoste.
Și despre felul în care memoria afectiva o ocrotește. Faptul ca nu exista cădere în tentația explicitului face din micul poem o bijuterie.
Dar partea absolut extraordinara este traducerea în engleza. Superb. Obișnuită cu traducerile domnului Caragea în franceză, pot spune ca am ramas absolut incantata.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
\in raspunaul comun de mai jos, am scris în-scenarea, ludicul există și aici…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult pentru finețea interpretării… Într-adevăr, „poem despre dragoste” fiind, cred că poate fi raportabil la mitul lui Orfeu și Euridice. Al imposibilei întoarceri.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, la asta m-am gândit și eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@) IR, @) Elaa
Feare, esrri un ins instruir literrm mă mie ă nu ai sesizat înscenaew de morive, deși sînt semne la vedere,,,
ApreciazăApreciază
Atit pot, mon frere. Ma mira ca te mira, doar ma cunosti de ceva vreme. Doar nu fac asta-n raspar, sa scandalizez lumea cazuta-n admiratie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu credeam asta, dar îndeobște ești un cititor mai subtil decît de data asta….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi doresc sa fi facut o gafa dar n-am facut-o. Atunci, e voba de altceva.
Vazui si varianta in franceza. Suna bine, ca si-n engleza. Oare s-a bagat de seama ca ma refeream la taducerea in romana?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
o poezie misteroasa. pe cat pare de simpla.
va sa zica ce e Lonh – departare in imba veche
occitane medieval sau chiar mai veche
mi s-a nazarit ca inauntru sau afara dorul asta de transformare schimbare sau scufundare
– fântâna stranie a ochilor tăi. –
si care il face pe ăoet sa se simta singur oriunde ar fi
este
sa zic?
o nevoie de frumusete.. de frumusete inteligenta
aica
de sensibilitatea pe care de fapt toti o ascundem.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
imi cer scuze.. si eu am vederea slaba tre sa ii cer lui Liviu remediul virtual
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, în Ro, abia a pătruns, cred că pe moment avem numai la Iasi,,,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, iata, cibeva avazut din semne….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
da mai sunt si altele dar inca sunt contaminata de poezia ta unde fireste puteam vb si despre consecintele negrului cu scris galben si ..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar vântul în ierbi ( cunoasterea spiritul in lumea muritoare
îmi amintește setea mea
și mierea feței tale.( setea de miere precum spiritul de viu unde se poate odihni
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc din inimă pentru interpretări!…
Și o precizare, dacă-mi dați voie. De fapt o reamintire… Titlul -„Amor de lonh” – vine din lirica trubadurescă, e titlul unei poezii a legendarului Jaufré Rudel… Mi-am permis să i-l împrumut. (Mai ales că autorul nu se mai află pe aci, să mă poată acuza… de plagiat.)
ApreciazăApreciat de 4 persoane
MULTUMESC. dar pe mine m-a interesat ce s-a facut aici cu titlul/ideea asta.. cum o iubire ramane indepatata ca un far in noapte dar pe de alta parte aduce după sine si instrainarea de prezentul cenusiu
un fel de frumoasa fara trup
uneori
cand emotia este foarte puternica si complexa cel mai bine este de adoptat – zic eu -simplitatea. altfel ramanem intr-o imbarligatura de efecte stilistice si pierdem acaparati de ciudatenie si excentricitate farmecul emotia.
as zice ca si cele mai avangardiste scrieri au ramas tocmai pentru ca au avut o anume claritate
sigur e o parere personala.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În comentariul meu am remarcat ceea ce era de remarcat. Un poem foarte bun.
Mai apoi, fiecare cu interpretarile sale.
Am mai spus, cred, acest lucru. Nu comentariile, formatul lor. Eu țin la acest format.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Foarte de acord cu ce spune dna Camelia despre „adoptarea simplității”… Și nici nu ne supărăm pe cei care, în comentarii (dar numai dacă o fac civilizat), vin cu amendamente…
.
Un alt aspect (e ultima mea intervenție, la acest capitol): Nu îmi plac persoanele care, ascunse sub poalelele pseudonimelor neinspirate -„ [Titircă] Inimă Rea” (în traducere „Pisse-froid”) – se enervează, sar la bătaie, caută râcă. Numai pentru că, în general, nu înțeleg ei nimic din poezie, dintr-o metaforă… Dec, asta e capacitatea lor intelectuală, atâta fac…
Însă e loc pentru toată lumea, în „marea grădină a Domnului”. (Sper că nu trebuie să-i „traduc” și asta.)
Însă eu am simțul umorului, mon cher! Nu mă sinchisesc dintr-atâta.
Cele bune!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu doi olteni, e cum cu doi bulgari: intr-un compartient de tren, un bulgar e luat la misto pe tema capului tare. El ia un piron si-ncepe sa-l bata cu capul in peretele compartimentului. Cind mai era un pic, pironul se-ntepeneste, oricit se munceste bulgarul. Se duce-n comartimentul alaturat, sa vada ce-i. Era alt bulgar, care tinea pironul cu capul.
Imi pare rau c-ai cazut in capcana cu Titirca. Mai ales ca, la Craiova-s multi alde Inima-Rea. Ai mei sint de pe la Vrata, Mehedinti. Asa ca nu ma ascund, mi’s si pe Google, sa mor io!
Intelesesi ca te atacai. Oltean de pamint, deh. Cum ziceai, sar la bataie etc. Iar cu metafora, ce sa zic – metafora mustei! Ca sa vezi ca ceva-ceva tot intelesei io.
IR
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O dragoste bilingvă, cristal.
Comme un baiser
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vă mulțumesc mult!… Da, am păstrat și varianta în engleză, oferă un alt timbru… Dar în special pentru sonorizarea din final – în „lips” și „kiss”. Aș putea spune foarte multe despre ce sugestii oferă singură articularea acestor două cuvinte. Însă nu-i loc aici. Și, poate, ar fi oțios.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Doar de curiozitate:
Amor de Lohn (Amour pour Lohn ?)
Je ne peux pas te remplacer dans ma journée.
Je ne peux pas te remplacer dans ma nuit.
Mais les étoiles me rappellent
l’étrange fontaine de tes yeux,
le vent dans l’herbe
me rappelle ma soif
et le miel de ton visage.
Je passe absent parmi les hommes
et mes lèvres portent ton sourire –
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Foarte fain, Amalia!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Este…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vă mulțumesc mult!… Mi-ați făcut o minunată surpriză!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Placerea mea. Si o obsesie de a încerca traducerea a mai tot ce citesc, doar ca timpul nu mi-o permite întotdeauna.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am mâncat un vers, ultimul. Într-adevar, graba strica treaba, scuze!
Je ne peux pas te remplacer dans ma journée.
Je ne peux pas te remplacer dans ma nuit.
Mais les étoiles me rappellent
l’étrange fontaine de tes yeux,
le vent dans l’herbe
me rappelle ma soif
et le miel de ton visage.
Je passe absent parmi les hommes
et mes lèvres portent ton sourire –
comme un baiser.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O bijuterie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă milțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru IR.
Am înțeles, fiți pe pace, și la noi în Québec tot franceză se vorbește.
Ceea ce am spus a fost cu intenție asumata. A mea, fata de dumneavoastră.
Intenția onesta fata de autor?!
Cu alte cuvinte noi toti împărtășind o alta opinie, marea majoritate autori suntem aici ca să ne lăudăm unii pe alții. E grav.
Cat privește capacitate celor care au comentat textul de a îl sesiza, sa înțeleg, ar fi și acolo încă o problema.
Deci e grav la pătrat.
Ceea ce dumneavoastră ați putea face ca să fiți onest fata de autor:
În primul rand, ați citi ce a publicat. Ca sa va faceti o idee.
Ați citi ce au publicat unii, alții despre cee ce a scris.
Înarmat cu aparat critic de prima linie, paranteza, aparatul acesta se formeaza si se formateaza cu lectura critica de specialitate, puteti spune, opinia mea este ca etc…
Dar în niciun caz nu puteți distruge, da cu barda pentru ca nu va place, dacă se funcționa după acest principiu în arta totul ar fi fost o ruina, cum nu puteți să vă erijati în critic dacă nu sunteți de meserie.
Mai clar, comentariul dumneavostra, din punctul meu de vedere, e deplasat căci lipsește din orișice fel de argument.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mukr calm, repezeala nu face bine nic,i unei cauze! Deci, IR e absolvent de franceza, la Bucuresti, cam pe vremea mea, deci cind se mai facea carte, mai erau pri=ofeor. In studentie si dupa a publicat critica la indemnul lui E. Simion. Apoi, viata l-a insepartat de literatura la care s-a intors acum vreo 15 ani. A scris doua romane si le0am publicat pe amindoua…. Poate poemul prietenului nostru nu i-a placut, ceea ce nu era obligatoriu, poate nu era i forma. Indeobste, srilul lui e mult mai subtil, mai nuantat,,,
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Apreciez intervenția dumneavoastră ca moderator. Mulțumesc.
Și Julien e absolvent de franceză, filologie am făcut și eu, e drept, neterminata, fapt pentru care nu apare informația aceasta despre mine pentru ca nu foloseste nimanui la nimic. Si nu aici e nodul.
Personal sunt intr-o relație apropiata cu poetul Caragea pe care îl cunosc tot mai bine în spațiul profesional. Curand va ieși volumul nostru comun, prin urmare nu pot sa accept un act de injustitie fata de un prieten, coleg cu care am lucrat luni de zile, pe care l-am
văzut la munca, preocupat de detalii, perfecționist, cred ca nimeni nu îl cunoaște dapdv cum îl cunosc eu.
Dacă un alt, o alta, poet poeta ar fi primit asa comentariu, după cum ma cunosc, as fi avut aceeași reacție. Solidar, asa sunt eu, nu pot sa ma schimb.
Povestea cu critica a mai fost ridicata de IR. Am spus atunci ca înțeleg ideea unui interes mai marcat pentru coroziv. Dar coroziv, dar drept.
Iar despre ce si cum facem în viață…pana la urma, suntem ce scrie pe statul de plata, nu? Și, nici măcar acest lucru nu contează. Chiar, nu.
Contează, spuneam, formatul. Un text se creează, se desființează, se exagerează sau minimizează. Dar după niște rigori.
Sa reluam spusele…imi pare stangace…după opinia mustei, ufff, nici a critica constructiva nu- mi suna, nici a bunăvoința. Cu atât mai mult cu cât exista o expertiza în materie. Cu atât mai mult.
Critica făcută cu amărăciune, severitate exagerata, nu foloseste la nimic. Desigur, opinia mea. Autoritatea aceea este binevenita care lasă loc, care opereaza cu eleganta. Chestia cu opinia muștei la orice ma duce cu gândul, numai la eleganta nu. Desigur, opinia mea.
Încă ceva, și Julien Caragea este autor. Ca și IR. Opiniile care ni le formulam unora, altora contează enorm. Ne marchează, rămân cu noi la masă, în somn. Ne marchează tot ceea ce nu este just.
Sunt sigura ca Julien, în stilul lui, nu va întârzia sa-si spună punctul de vedere. Doar e poezia lui!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamna draga, m-as certa cu dv dar nu ma cert cu femeile cu care nu ma pot impaca. De cind faceam facultatea de baieti destepti si fete frumoase, am deprins asta. Daca atit ramas din cita scoala filo ati facut – ca despre o poezie se discuta doar cu aparatul critic pe masa, asta e! Cum ar veni, poezia-i doar pentru specialisti. Oare poetii or sti asta?
Dar am inteles ca-l pretuiti pe Julien, si-aici va dau dreptate – un prieten e de aparat pina-n pinzele albe, chiar si cind nu-i in pericol. Evident, prietenul meu poetul nu poate scrie decit poezii minunate, chit ca multi mari poeti au dat si versuri slabe, nu doar bijuterii.
IR
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu în acest moment va spun ca doamna draga,
nu sunt.
Restul comentariului ar fi putut fi suprarealist, dar ați reușit sa-l faceți aberant.
Dumneavoastră vi s-a pus, cum să zic, pata!
Pai rămâneți cu ea, pas de problème. Exista savoir faire si savoir vivre. Din păcate nu straluciti, poate încercați altceva.
ApreciazăApreciază
Transparențe poetice de cristal.Meșteșug și Artă!
M.Floarea
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sărut mâna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poemul? Ca o bucurie!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Chiar vă mulțumesc!… Nu că mi-aș aroga vreo paternitate… A… venit. (Vorba lui LA.)… Eu doar l-am notat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Normal că a venit!
ApreciazăApreciază
Pentru Camelia
De supărat nu s-a supărat nimeni, eu in niciun caz, Julien nici atât.
Argumentația insa este necesara și chiar IR este inițiatorul acestei ambiante…electrice. Ceva îmi spune ca nu e deloc dezamăgit.
O acțiune aduce si o contra acțiune. Sau așa ar fi dezirabil intr-un mecanism sănătos.
Dreptul la critica aparține vorbitorului care emite opinii, ideal pe baza valorilor obiective, universal recunoscute.
Iar faptul ca nu trebuie acceptata judecata de valoare in locul judecatii de fapt este și aceasta un drept.
Critica literara are ca scop sa judece operele literare, sa scoata in evidenta calitățile și incalitatile acestora. Deci și una și alta.
Apoi critica se bazeaza pe discurs.
Nu pe acuzații, pe discurs. Pe observații juste, pertinente prezentate cu corespunzator.
Pana la urmă obiectivul a fost atins, spiritele s-au încins. În vremuri belicoase, pana și poezia…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, haideti sa va spun nevasta-mea are obiceiul de a-si pune o masca de miere pe fata – cica face bine la ten. Pe mine, ma amuza cum arata, si-i spun „Ah, te doresc ca o musca lihnita” De aceea mi s-a parut comic (dar am zis stingaci) versul acela, Si macar poetul sa fi reactionat cu humor, ca zice ca are simtul acela. Dar nu mi-am inchipuit – nicidecum propus – o atmosfera electrizanta de la o observatie a la legere.. Se vede c-am fluierat in biserica.
IR
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aș zice că esti in revenire de forma…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa știți ca da, ați fluierat. Si recidivati ceea ce va conferă un șarm bizar.
Mierea este dulce, dulcele alina. Știați, de pilda, ca testele de sânge la bebeluși, copii mici, se fac administrand un biberon cu ceva dulce, zahar sau miere, depinde…
Mierea are o culoare uimitor…solara. Aur in diferite nuante. Iubirea si ea este solara. Parfumata. Este hrana, toate florile care au fost vizitate, toate albinele care au muncit. Este solida, ca iubirea, dar si lichida dupa cum iubirea uneori se curge. De aceea v-am invitat să re citiți poemul, ca să ieșiți din banal, din interpretarea ad-hoc. Dau dreptate deplina lui Caragea. Dacă nu puteți, înseamnă ca oricât de mult spirit critic aveti nu puteți face fata intertextualitatii.
O felicit pe soția dumneavoastră! Brava și înțelegătoare la divulgarea cosmetica, univers de obicei intim.
Cred ca ma dau și bătută. Accelerati pedala, cum se spune, las viteza sa-si facă treaba.
ApreciazăApreciază
Elsa
inteleg dar suntem acasa la Liviu iar el a scris exact cum vede rezolvarea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@) IR, Elsa
Dac un apel rocarasesc sa economisiri munnitie. La xireca sute de km de bkogul meu, e o risipa foarte nare,,,
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Baieti deștepți și…fete frumoase. Penibil. Chiar pana aici?
Mais pas étonnant.
Stati liniștit, eu m-am retras, canalul e inchis. Spațiul aparține lui IR, liber să dispuna.
ApreciazăApreciază