Kocsis Francisko propune – Un poem de Orbán Ottó

Publicat pe 18 februarie 2022 de Liviu Antonesei

Spre sfîrșitul anului trecut, am publicat aici, tot în traducerea prietenului nostru Francisko. im extraprdinar poem al acestui mare poet maghioar, despre care, din păcate, la noi nu se știe mare lucru. Între timp, traducătorul a primit de la soția poetului dreptul de traducere și publicare în România a operelor regretatului autor. Acum, sînt în măsură să recidivez. Și o voi mai face, dacă Francisko îmi va mai trimite teaduceri. Vă puteși reaminti detalii despre marele poet maghiar fin introducerea cu care Francisko a însoțit prima traducere postată aici…

Orbán Ottó

Tocmai acum, când poezia nu e la modă

(Most, mikor a vers épp kimegy a divatból)






Tocmai acum, când poezia nu mai e la modă





şi nu mai există război mondial, ci doar o lume-n război,





sunt din nou la modă ideile fixe,










ca întotdeauna, dacă ideile veritabile nu sunt destul de eficiente.










Într-o criză profundă a intrat şi romanul, pe bune;





cordialul cititor, Pământul, se holbează prosteşte la un ecran –





bineînţeles că poezia îşi doreşte întoarcerea la bălmăjeală,










de parcă n-ar putea curăţa cartofi decât cu rădăcina cuvântului.










E mai puţină speranţă şi mai mult cinism





decât în alte epoci? Nu prea cred. Dar e prea multă nepăsare;





e-n zadar plusul de cunoaştere dacă a şti valorează mai puţin azi










decât ieri încrederea în speranţe nefondate.










O, speranţa nefondată! Focul acelui verde de smarald!





Fulgerul verde trece sfârâind peste dealurile rebegite;





iarbă verde, apă verde, respiraţie verde, sânge verde-n artere










şi noţiuni verzi în cugetul ce înfrunzeşte.










Tinereţea seamănă cel mai mult cu antica pajişte necosită,





stufărişurile-s lozinci: „E liber, pentru că-i natural!”





dar rochia-ncreţită a păpădiei, ca şi secessionul:










o suflă vântul şi se-mprăştie-n zbor.










E pe cale de dispariţie meseria pe care am învăţat-o,





îmbătrânesc, profesional, mă doare-n cot de modă…





Oricum aş lua lucrurile, sunt ridicol,










puţin rotofei, cap de familie cu doi copii, locatar corect,










pe care-l înconjoară în uşa pivniţei o flacără albăstrie,





a luat foc de la vreo scânteie, o nebunie fără miros





că nu există râs fără lacrimi: viitorul e al celui










care nu se dă bătut în ciuda tuturor argumentelor raţionale.

			

			
														


		
						

							Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.													

					


				

				
			



			

			11 răspunsuri la Kocsis Francisko propune – Un poem de Orbán Ottó			



			
    
						
  1. 
		
    
			
    
								alpinus zice:			
    

				
				
			
    
				18 februarie 2022 la 9:25			
    

			
    Și totuși…poezia, atunci când este cu adevărat poezie, rămâne trandafirul literaturii. Mulțumim pentru dar lui Francisko, lui Liviu și regretatului autor.
    

    Apreciat de 2 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    2. 
		
  2. 
		
    
			
    
								geluungureanu zice:			
    

				
				
			
    
				18 februarie 2022 la 9:39			
    

			
    Crudul, nudul și din păcate neacceptatul adevăr,
    
autorul exprimă plastic ce se întâmplă:
    
„prea multă bălmăjeală în poezie”
    

    Apreciat de 3 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    3. 
		
  3. 
		
    
			
    
								Poetry855 zice:			
    

				
				
			
    
				18 februarie 2022 la 9:41			
    

			
    toate la un loc, pe ramura unui gand. viata, imginile actuale, sentimentele, prezentul, regretele, toate.
    
exact asa traim, nu suntem nici desprinsi, nici abstracti, dar nici redusi la realitate.
    
da, poezia oglindeste in felul ei original tot ce simtim, acest flux nesfarsit si amestecat de ganduri aprecieri judecati frumusete nostalgii.
    
mi-a placut
    
poezie care, desi atat de subietiva, se poate citit oricand…  si peste sute de ani, e bine ca exista si ca iata, avem bucuria sa o citim.
    
da, da , asteptam volumul
    

    Apreciat de 3 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    4. 
		
  4. 
		
    
			
    
								ontelusdangabriel zice:			
    

				
				
			
    
				18 februarie 2022 la 11:29			
    

			
    ***// critica e-o treabă marfă
    
stabilește prețu-n piață
    
că-i mâncare sau e boarfă
    
totul se plătește-n viață
    

    critica de-ntâmpinare
    
o poveste meseriașă
    
îți dă una pe spinare
    
tai elanul chiar din fașă
    

    critica de facultate
    
e oleacă mai mișto
    
știi că ai mereu dreptate
    
n-ai văzut un cal maro
    

    istoria literară
    
te privește după moarte
    
că-i mai dulce mai amară
    
tu oricum ești dat pe spate
    

    Apreciat de 2 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    5. 
		
  5. 
		
    
			
    
								Anonim zice:			
    

				
				
			
    
				19 februarie 2022 la 9:02			
    

			
    Pacat ca autoru’i mort dar poezia e vie. Finalul acesteia inalta tot de pin-atunci.
    
IR
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    6. 
		
  6. 
		
    
			
    
								auracreitaru zice:			
    

				
				
			
    
				19 februarie 2022 la 22:18			
    

			
    Poemul din dar dăruit e surprinzător de bine organizat – pentru cât e de bogat şi amplu în conţinut – în topica plăcută a traducătorului. E raţional dar asortat cu duioşie şi multă tristeţe, dezamăgire, cea care e resimţită în toate de noi trăitorii: „e prea multă nepăsare; / e-n zadar plusul de cunoaştere dacă a şti valorează mai puţin azi”. Fnalul e esenţial şi pozitiv:  „viitorul e al celui care nu se dă bătut” Poezie binevenită cu prisosinţă, să aflăm despre autor şi astfel mulţumim traducătorului şi domnului Liviu Antonesei.
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				
    7. 
			



			
Comentariile sunt închise.