C. P. A. – Aura Creițaru: Femeia contiguă & Dans interior

Doamna Aura Creițaru este profesoară de „exactități” la Ploiești, dar scrie de mai multă vreme poezii. Mai întăi, pentru ea însăși dar, dar ca și în alte cazurti prezente și aici, pandemia i-a dat un impuls. a trimis-o spre public. Am intrat în legărură grație unui prieten comun, de asemenea ploieștean, poerul, eseistul și bloggerul Bogdan Stoiceacu/ Axum mai bine de un an, poeta mi-a trims manucrisul unui volum, luîndu-și precauția să mă avertizeze că „nu scrie cum se scrie axi”. Am aigurat-o că habar nu am cum se scrie azi, trăim epoca celei mai mari diversități de maniere și stiluri din întreaga istorie a poeziei = eomanticii și neoromanticii coabitează cu moderniștii, hipermoderniștii și postmodernițtii, clasiciștii cu avagngardiștii, alții reabilitează stilurile vetuste etc. Ceea ce contează este ca autorii sî scrie cît mai bine în formula pentru care au optat. Este cazul și autoarei cu care faceți cunoștință acum. Poate vă vorbele mele au linuștit-o, ața că anul treccut a publicat volumul Prezentul dintre clipe, iar acum pregătește un al doilea volum. Voi publica periodic din poemele noi, mai ales că, din ce am văxut, am senzația că al doilea volum îl vaînvinge pe cel de debut…

FEMEIA CONTIGUĂ

Are gânduri diafane

calculând tresăriri molcome în fiecare

 iluzie pierdută

Are contururi line

unduioase

vorbe duioase

creionate toate

de artistul divin

Are pântece perfect

zămislind în gând mai întâi proiectul

între pământ şi cer

pe când o ambarcaţiune o plimbă

ca pe un giuvaer

într-o sofa plutitoare

între dorinţă şi crez

pentru contiguitate

astrală

Bunăoară

o  misivă trimite cifrul uimitor

femeia contiguă devine iubita perfectă

prin mesajul îngerului vestitor

DANS INTERIOR

Sub pleoape întredeschise

plafon incolor. Retina

redesenează cu vise

un peisaj în verde

şi-albastru pe-alocuri

cerul pătat

cu frunzele lui indecise

valsează la stânga-la dreapta

tangaj sub adiere de vară –

sub seară: dincotro, oare

să-şi cheme nori în plimbare?

La dreapta-la stânga

la dreapta… tangaj

trunchiuri de arbori se clatină ritmic

la stânga-la dreapta, nimic

doar balans în hamac

leagănă nud peisaj suspendat

de copaci animaţi…

în timp ce mă pierd în interior

sedusă de peisajul color

Sub pleoapele-mi întredeschise

leagăn de vise

copilărie-ntre dans şi balans…