Tpcmai am ridicat de la poștă versiunea pe hîrtie a volumului prietenului nostru Gelu Ungureanu, pe cea în pdf o prtimisem de vreo două săptămîni. Am și postat nu de mult poemul al cărui titlu dă și titlul volumului – Furt la limita culpei, Eikon, București, 2022. Dar cum mai am un poem în rezerva stratwgică, mă gîndesc că e bine să sărbătorim sosirea cărâii… Mai ales că e un poem foarte bun.
ȚINTĂ ȘI COMPLICE
Vreau să trec neobservat
precum un rege deghizat,
la cumpărături, într-o piață
mărginașă și ieftină.
Fac pregătiri: mă îmbăiez cu
umbra de salcâm înflorit,
apoi intru în livada inundată
de cărări;
pe unde noapte de noapte
se iubesc sufletele părăsite,
iar în zori,
extenuate, se prăvălesc
spre cer.
Presimțirea mă-nchide-n ireal;
începe jocul alba-neagra:
sunt țintă și complice.
În portița livezii pustii,
așteaptă vagabondul din mine –
nerăbdător,
și rătăcit cu firea!
@ntonesei's blog 
poezia care amplifica un subiect personal, pana la sensul unei lumi
si pentru ca experienta personala este frumoasa, o tii minte
sa vorbesti despre plecare, poate usor deveni loc comun
in loc sa o faca elegiac, scrie asa, in felul acesta potopit de flori, de umbre primavaratice..
asta da o alta dimensiune trairii.
de fapt, are un rafinament aparte al jocurilor de situatii pe care de obicei le aseaza strategic in volumul acesta, in multe poezii. chiar in cea dedicata lui Liviu. unde primele 4 versuri sunt absolut superbe
dar aceata poezie este altfel, rafineaza un singur subiect , imi place mult acest fel de a nu se sustrage si a ramane in idee, pentru ca are cursivitate si adanceste poezia
mie, personal, imi place mai mult asa
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Mulțumesc frumos Camelia pentru aprecierile pertinente dar mai ales profesioniste!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Asa sint!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
multumesc, nu sunt profesionista, adica nu sunt criti literar, sunt note de lectura facute de un autor de poezie. dar asa cum poate am mai spus, pentru critica de intampinare, cum i se spune, de multe ori, poetii sunt mai interesanti in ce scriu despre alti autori, critica de intampinare fiind de fapt o propunere de lectura. de ce sa citim aceasta carte?
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Ei, da, cum mă așteptam, o lectură foarte bună…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
pai fiecare lectura este o descoperire, dupa cum bine stii. altfel, nu ai avea acest blog prieenos. Ma bucur cand vad ca te bucuri, de altfel 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu am primit cartea și dincolo de încântarea pe care mi-a produs-o grafica, aleasă din nou cu mult bun gust, am fost copleșită de conținut, unul din ce în ce mai spectaculos! Mă surprinde plăcut, foarte plăcut!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Și eu sunt încântat de ce-mi spui! Mulțumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uirasem să menion4z grafica!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
da, corect, discreta. de obicei, autorii cred ca o imagine poate fi suficienta. dar coperta in sine tre privita ca o compozitie grafica, cu scris cu tot, aici, da si eu cred ca este reusita.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
E bun, omul!… De la extazele unei senzualități delicate, căderea într-o stare eratică, bântuită de umbre… Și nimic nu e de prisos, nimic nu dă lectorului oboseala (și dezgustul, la urma urmei) pe care o impun excesul de gesticulație, surplusurile, în poezie…
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Mulțumesc Julien!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
aveti dreptate in privinta acestui volum filigran sau pentru alte poezii care au acest scop, al subtilitatii. dar in altele, a crea dezgustul, groaza, frica, e necesar.
daca esti chitit, ca autor sa ii scoti din tatani pe toti, pt ca ai sentimentul ca lumea a adormit cu totul, atunci experimentezi chiar si asta. pana storci din sufletul impietrit o lacrima, o tresarire, orice, sigur, unii cititori sunt facuti penru lecturi subtile, dar nu toti, ci prea putini. cel putin eu asa cred.
mi-ar fi teama daca, citind Toluen, nu ati simti macar in cateva poezii ca nu mai aveti aer, 🙂 ca nu mai exista iesire … ca asa am scris in moto, sunt vocea care va scoate din sarite )))
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Nimeni nu îți poate contesta în originalul gândirii și bineânțeles al creației. Personal am citit tot ce ai scris (sau aproape tot).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt cu totul de acord… Cred totuși că, nici în al doilea caz, pentru care pledați, nu-i vorba, în fapt, de surplusuri…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ader ideologic 100%. Votez scoaterea din tatani!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ca Gelu scrie minunat, nu ne mai surprinde. Fiecare nou poem/carte a sa ne provoaca la un joc al descifrarii mizelor etice si existentiale pe care el si le asuma într-o multitudine de forme suculente ale limbii.
Felicitari, Gelu!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Apreciez tare mult ce zici, Amalia
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Poemul postat, felicitări calde pentru volum, este după opinia mea, o ars poetica, în care autorul construieste spațiul propice pentru a putea impinge vocea din off la suprafata lucrurilor tangible. Între taceri si incertitudini, între efectele minimaliste al unui epic șters, proportia fiind calculata cu maiestrie, luminozitatea unui lirism linistitor prin reflectarea emotiilor universalis. Fără redundanta. Cu un detaliu mereu altul, surprinzător. De unde modernismul digest. Aplecarea asupra lucrurilor mici, delicate, onirismul ca modalitate de transgresare între pământul de sub picioare și vagabondajul poetizat al firii, acolo simt a situa poietica autorului. Tocmai de aceea deschiderea teriana, cumparatorul din piața, regele deghizat, pregătește din timp întrarea pe portița livezii, a aventurierul cercetaș. Ești cee ce vrei sa fii. Acolo unde vrei sa fii. Ubicuitatea lui a fi, deghizata la randu-i în ubicuitatea creatoare, legitim poziționată de la inceputul și pana la sfârșitul poemului, pe o structura cautat delicata, in fapt, bine armata.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc tare mult, Elsa!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dumneavostra sunteți regele! Eu va mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E cam mult Elsa, stii cum e cu lăudatul și pieptănatul! Dar vă mulțumesc frumos la toți, iar să evit cât de cât, mâine merg și mă tund zero 🙄
ApreciazăApreciat de 4 persoane
***// câte nu se-adună într-o viață de om atât de multe
încât ajungi mult prea ușor să le pierzi șirul chiar și
în situația fericită în care gândirea este cea care te
orientează fel de fel de experiențe ce trebuie dublate
aproape automat din cauza reflecției inevitabile căreia
îi deschid drum pentru că ai mai întâi viața trăită pe
bune după care vin ruminațiile nesfârșite asupra cutărui
detaliu o voce nu știu cum o culoare mai fistichie un fir
incredibil de coincidențe punându-te pe gânduri și-așa te
trezești că o mare parte din timpul trăit se consumă de
fapt pe dinăuntru evocând persoane situații consecințe și
ajungând până la urmă la a prefera exact acest univers din
lăuntrul tău cu o consistență mai mare decât realul chiar
ceea ce obiectiv vorbind nu prea-i bine dar te poți pune
cu psihicul omului un motoraș ce nu prea rămâne fără de
combustibil ba dimpotrivă e mereu în dispoziția necesară
spre a descrie a analiza a interpreta a verbaliza fie și-n
interior tot ceea ce poate fi asociat cu o semnificație în
limbaj dar și-n metalimbaj pentru că reflectarea dintr-un
viciu puțin știut are puterea de-a se impune asupra lumii
reale marcându-și astfel autonomia de nu-ți poți reține un
zâmbet în colțul gurii uite domnule o fi sau n-o fi estetic
dar poți constata fără nicio tăgadă că și reflecția este în
poziția de a-și proclama autonomia chit că fără exercițiul
referențialității ar suna-n gol tot acest zbucium surd al
minții însă trimiterile explicite și implicite sunt cele
care asigură bogăție în fiecare dintre noi bănuiesc că din
acest motiv și nu din altul ne numim și considerăm oameni
anume că putem și vrem și știm să-ntoarcem lucrurile pe cam
toate părțile deslușind ceea ce se poate desluși și asta ha
ha ha fie și din cauza caracterului incognoscibil al lumii
în șoaptă spunându-ne mai toți că nu prea înțelegem nimic
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc tare mult Gabriel!
Mă uimești dintotdeauna cu sacul tău de reflecții analitice,
pertinente; chiar de mai bâjbâi uneori căutându-le sensul și miezul. Ești binevenit în încrengătura noastră de idei și
reflecții obosite!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vagabondul din Gelu nu există, e un truc prin care autorul încearcă să ne facă să nu vedem, pe de o parte, melancolia din poemele sale, tradiția românului văzută de la firul ierbii, momentele mărunte care ne fac viața mai frumoasă (nu numai nouă, ci și ale înaintașilor), iar pe de altă parte, noblețea lui de ființă atentă la tot pasul, capabilă să înregistreze cea mai slabă vibrație, cea mai simplă unduire.
Poezia sa chiar a luat altă traiectorie, nu diferită, ci tangentă la cea anterioară. Este al doilea moment de fugă din lirica sa.
Abia aștept să citesc si cartea aceasta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos Liviu, sper că ai vorbit serios când te-ai referit la tangentă; mă și apuc de calcule🙄
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, serios! Adică nu e ceva fară legătură cu cărțile anterioare, dar nici total diferită.
😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană