C. P. A. – Gelu Ungureanu: Țintă și complice


Tpcmai am ridicat de la poștă versiunea pe hîrtie a volumului prietenului nostru Gelu Ungureanu, pe cea în pdf o prtimisem de vreo două săptămîni. Am și postat nu de mult poemul al cărui titlu dă și titlul volumului – Furt la limita culpei, Eikon, București, 2022. Dar cum mai am un poem în rezerva stratwgică, mă gîndesc că e bine să sărbătorim sosirea cărâii… Mai ales că e un poem foarte bun.

ȚINTĂ ȘI COMPLICE





Vreau să trec neobservat

precum un rege deghizat,

la cumpărături, într-o piață

mărginașă și ieftină.





Fac pregătiri: mă îmbăiez cu

umbra de salcâm înflorit,

apoi intru în livada inundată

de cărări;

pe unde noapte de noapte

se iubesc sufletele părăsite,

iar în zori,

extenuate, se prăvălesc

spre cer.





Presimțirea mă-nchide-n ireal;

începe jocul alba-neagra:

sunt țintă și complice.





În portița livezii pustii,

așteaptă vagabondul din mine –

nerăbdător,





și rătăcit cu firea!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la C. P. A. – Gelu Ungureanu: Țintă și complice

  1. Poetry855 zice:

    poezia care amplifica un subiect personal, pana la sensul unei lumi
    si pentru ca experienta personala este frumoasa, o tii minte

    sa vorbesti despre plecare, poate usor deveni loc comun
    in loc sa o faca elegiac, scrie asa, in felul acesta potopit de flori, de umbre primavaratice..
    asta da o alta dimensiune trairii.

    de fapt, are un rafinament aparte al jocurilor de situatii pe care de obicei le aseaza strategic in volumul acesta, in multe poezii. chiar in cea dedicata lui Liviu. unde primele 4 versuri sunt absolut superbe

    dar aceata poezie este altfel, rafineaza un singur subiect , imi place mult acest fel de a nu se sustrage si a ramane in idee, pentru ca are cursivitate si adanceste poezia
    mie, personal, imi place mai mult asa

    Apreciat de 5 persoane

  2. Oana Glasu zice:

    Și eu am primit cartea și dincolo de încântarea pe care mi-a produs-o grafica, aleasă din nou cu mult bun gust, am fost copleșită de conținut, unul din ce în ce mai spectaculos! Mă surprinde plăcut, foarte plăcut!

    Apreciat de 4 persoane

  3. Julien Caragea zice:

    E bun, omul!… De la extazele unei senzualități delicate, căderea într-o stare eratică, bântuită de umbre… Și nimic nu e de prisos, nimic nu dă lectorului oboseala (și dezgustul, la urma urmei) pe care o impun excesul de gesticulație, surplusurile, în poezie…

    Apreciat de 5 persoane

    • Poetry855 zice:

      aveti dreptate in privinta acestui volum filigran sau pentru alte poezii care au acest scop, al subtilitatii. dar in altele, a crea dezgustul, groaza, frica, e necesar.

      daca esti chitit, ca autor sa ii scoti din tatani pe toti, pt ca ai sentimentul ca lumea a adormit cu totul, atunci experimentezi chiar si asta. pana storci din sufletul impietrit o lacrima, o tresarire, orice, sigur, unii cititori sunt facuti penru lecturi subtile, dar nu toti, ci prea putini. cel putin eu asa cred.
      mi-ar fi teama daca, citind Toluen, nu ati simti macar in cateva poezii ca nu mai aveti aer, 🙂 ca nu mai exista iesire … ca asa am scris in moto, sunt vocea care va scoate din sarite )))

      Apreciat de 4 persoane

  4. Amalia Achard zice:

    Ca Gelu scrie minunat, nu ne mai surprinde. Fiecare nou poem/carte a sa ne provoaca la un joc al descifrarii mizelor etice si existentiale pe care el si le asuma într-o multitudine de forme suculente ale limbii.
    Felicitari, Gelu!

    Apreciat de 4 persoane

  5. elsadorvaltofan zice:

    Poemul postat, felicitări calde pentru volum, este după opinia mea, o ars poetica, în care autorul construieste spațiul propice pentru a putea impinge vocea din off la suprafata lucrurilor tangible. Între taceri si incertitudini, între efectele minimaliste al unui epic șters, proportia fiind calculata cu maiestrie, luminozitatea unui lirism linistitor prin reflectarea emotiilor universalis. Fără redundanta. Cu un detaliu mereu altul, surprinzător. De unde modernismul digest. Aplecarea asupra lucrurilor mici, delicate, onirismul ca modalitate de transgresare între pământul de sub picioare și vagabondajul poetizat al firii, acolo simt a situa poietica autorului. Tocmai de aceea deschiderea teriana, cumparatorul din piața, regele deghizat, pregătește din timp întrarea pe portița livezii, a aventurierul cercetaș. Ești cee ce vrei sa fii. Acolo unde vrei sa fii. Ubicuitatea lui a fi, deghizata la randu-i în ubicuitatea creatoare, legitim poziționată de la inceputul și pana la sfârșitul poemului, pe o structura cautat delicata, in fapt, bine armata.

    Apreciat de 3 persoane

  6. ontelusdangabriel zice:

    ***// câte nu se-adună într-o viață de om atât de multe
    încât ajungi mult prea ușor să le pierzi șirul chiar și
    în situația fericită în care gândirea este cea care te
    orientează fel de fel de experiențe ce trebuie dublate
    aproape automat din cauza reflecției inevitabile căreia
    îi deschid drum pentru că ai mai întâi viața trăită pe
    bune după care vin ruminațiile nesfârșite asupra cutărui
    detaliu o voce nu știu cum o culoare mai fistichie un fir
    incredibil de coincidențe punându-te pe gânduri și-așa te
    trezești că o mare parte din timpul trăit se consumă de
    fapt pe dinăuntru evocând persoane situații consecințe și
    ajungând până la urmă la a prefera exact acest univers din
    lăuntrul tău cu o consistență mai mare decât realul chiar
    ceea ce obiectiv vorbind nu prea-i bine dar te poți pune
    cu psihicul omului un motoraș ce nu prea rămâne fără de
    combustibil ba dimpotrivă e mereu în dispoziția necesară
    spre a descrie a analiza a interpreta a verbaliza fie și-n
    interior tot ceea ce poate fi asociat cu o semnificație în
    limbaj dar și-n metalimbaj pentru că reflectarea dintr-un
    viciu puțin știut are puterea de-a se impune asupra lumii
    reale marcându-și astfel autonomia de nu-ți poți reține un
    zâmbet în colțul gurii uite domnule o fi sau n-o fi estetic
    dar poți constata fără nicio tăgadă că și reflecția este în
    poziția de a-și proclama autonomia chit că fără exercițiul
    referențialității ar suna-n gol tot acest zbucium surd al
    minții însă trimiterile explicite și implicite sunt cele
    care asigură bogăție în fiecare dintre noi bănuiesc că din
    acest motiv și nu din altul ne numim și considerăm oameni
    anume că putem și vrem și știm să-ntoarcem lucrurile pe cam
    toate părțile deslușind ceea ce se poate desluși și asta ha
    ha ha fie și din cauza caracterului incognoscibil al lumii
    în șoaptă spunându-ne mai toți că nu prea înțelegem nimic

    Apreciat de 2 persoane

  7. Mulțumesc tare mult Gabriel!
    Mă uimești dintotdeauna cu sacul tău de reflecții analitice,
    pertinente; chiar de mai bâjbâi uneori căutându-le sensul și miezul. Ești binevenit în încrengătura noastră de idei și
    reflecții obosite!

    Apreciat de 2 persoane

  8. Vagabondul din Gelu nu există, e un truc prin care autorul încearcă să ne facă să nu vedem, pe de o parte, melancolia din poemele sale, tradiția românului văzută de la firul ierbii, momentele mărunte care ne fac viața mai frumoasă (nu numai nouă, ci și ale înaintașilor), iar pe de altă parte, noblețea lui de ființă atentă la tot pasul, capabilă să înregistreze cea mai slabă vibrație, cea mai simplă unduire.
    Poezia sa chiar a luat altă traiectorie, nu diferită, ci tangentă la cea anterioară. Este al doilea moment de fugă din lirica sa.
    Abia aștept să citesc si cartea aceasta!

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.