Azi aînt într-o dispoziție mai lirică și, dacî nu-mi vine vreun poem, le citesc pe ale altora. Am intrat în caseta în care păstrez mica selecție din viitorul volum al prietenei noastre Elsa și am mai ales unul pentru postare. Excelent, după cum veți vedea la lectură…
Marea Moartă
Ce faci tu, singur, printre oameni, pe deșertic drum
Doar GPS-ul îți este aproape, îl lași să te conducă pe
Șosele ocolite până la Marea Moartă.
În loc de prezervată plutire
Convenabil conectat cu propria imponderabilitate nu pari
A fi nici aici, nici acum, ești al nimănui liber să hotărăști
Momentul în care băutorii de cafea
Vor deveni fotografia
Din viitorul apropiat, blocați în liftul amintirilor mărunte
Biciuiți de ploaia rece care, la o sută de ani fix invită pe
Dunaliella să danseze. O singură dată.
Ce faci tu, singur?!
Ochiul de stătută apă își dă viață devorând viețuitoare prinse
În adâncuri, o capcană a transformării, cu timpul. Femeia care
Așteaptă în fața hotelului, îți face cu mâna,
Tu treci mai departe,
Ca și cum nu ar fi nimeni acolo. Bine faci, miroase a fosile
Nu e chiar femeia pe care o poți invita la masă, las-o să-ți
Alunece din mâini, nu e nevoie
Să o conduci
Spre lăcașurile derivelor, știe singură să plutească și aceasta este,
O informație importantă, nu crezi?! Marea proiectează în fereastra
Hotelului săratul ei turcoaz. Ești solitarul turist căutând
Un strop de dopamină în insomnie.
Și, totuși, ce faci tu printre ceilalți oameni…
@ntonesei's blog 
Asta era deci Cercul Poetilor Aparuti, nu?
„Și, totuși, ce faci tu printre ceilalți oameni…” – si cum a ajuns acolo? Am prieteni in zona.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Simpatic!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e Cercul magic…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cumva, imi place dar nu stiu de ce. Oricum, magul ratacitor prin stele e condus azi de gps insa tot imponderabil – Doamne-ajuta!
Neasteptat-poetic, „imponderabil” – ceva a carui greutate e nemasurabila. Atunci, nici nu mai conteaza? Tre’sa merg la Marea Moarta, sa vaz de chiar nu conteaza nimic pe-acolo. Si daca e chiar turcoaz – un albastru mort ca ochiul de peste.
Acum stiu de ce-mi place, e cumva selenar totul – selenar ca sarea-n bucate. Si-mi dau seama de ce simt eu sarat pe limba cind vad luna.
IR
ApreciazăApreciat de 4 persoane
asta este o alta poezie, deja…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La răsărit și apus, sarea depusă pe maluti pe sol. irizează în culori incredibi,e…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Elsa, uite cum se plimba unii si se cred singuri, si, ce sa vezi, dau de alti singuri.. ca o surpriza a vietii,,,
da, sigur ca este ”dintre poemele acelea, de care ti-am scris in decembrie” 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O fuga la Marea Moartă ar trebui sa dam noi toti.
AG abia așteaptă!!!!
Mulțumesc Camelia!
Eu pana una alta dau o fuga în Nord. La Marea…Gheata!!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
apoi ne spui povesti nordice
dar eu ziceam ca poezia asta si cu cea din decembrie sunt din acelasi voum 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Selenar îmi place și mie!
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poem cu multiple extrapolări și interpretări.
Îmi place paralela dintre reverie și insomnie.
Atemporalul își pune efigia pe toate
șoselele ocolite care duc la Marea Moartă într-o deplină singurătate!
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
***// erzaț de umbre răvășind decorul
în fragede colecții le-ai implantat subtil
unde găsi-vei oare discipolul docil
care să nu crâcnească atunci când vede norul
o mantie învăluie și cea mai cool figură
căci tot ce strălucește cunoaște periheliu
unor corvezi le ține calea pierzând trist heliu
iar unuia ce pare moliciune la altu-i faptă dură
ci nu ne temem așadar lăsăm protecția pe-afară
o analiză din aristotel chemăm drept scuză
mai aruncăm desigur vorbe într-o doară
ne-aflăm privilegiați în carne de lăuză
că-i apă sau făină vârtelnița e stea la moară
pe sub butaforie se-aude clar distinct o muză
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Pe moment, eu am renuntat la al meu, că bșocaem poate calea altor poeme…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos, este un cadou neprețuit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, este un cadou neprețuit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e cadou, e pe merit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O întrebare retorică și sugestii de răspunsuri, printre rânduri, într-un poem de finețe! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Personaj imaginar important creează mister și curiozitate
planurile difuzează suplu, magia te fură, te acoperă retoric între teluric si astral
Eram in vartelnita aceea a timpului inexistent, incert
Ingenios, imponderabil…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumiri sincere, mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai pe la-nceputul coentariilor, a venit vorba de cercul de poezie – „magic” ii spune Liviu. Oricum, e literar, e de poezie – mai ales – e un adevarart cenaclu, in buna traditie ieseana. Da, chiar la Junimea ma gindesc, la atmosfera destinsa, bonoma si boiereasca, doar ca acesta e on line. Poate ca nu e singurul de acest fel in spatiul virtual, si poate c-asa si trebuie – sa tii candela aprinsa sub icoana poeziei. Una demult aprinsa, neincetat arzind – iata – de aproape un veac si jumatate. E o credinta aici, clar!
Ce le-as dori – cenaclului, amfitrionului, membrilor – ar fi un mai pronuntat ton critic-literar, la adresa productiilor publicate. Fiindca din studentie pastrez amintirea gustului salciu al comentariilor de complezenta, facute cu cele mai bune intentii dar in ideea – gresita – c-asa se cuvine, sa fii poiticos cu toti ceilalti. Or, critica literara doar urbana e sa fie, nu politicoasa – si-asa amfitrionul nu ne serveste cu nimic, macar o cafea sa dea si el!
IR
ApreciazăApreciază
Senzitiv și introspectiv… O lectură care induce efectul fluturelui, rezonanțele emoțiilor se întâmplă cu grație și vivacitate, se antrenează apoi în dansuri aristocratice. Existența, lumea, întrebarea, deși în mișcare, în acțiune, tonice, generează o liniște de catedrală însoțită de o solemnitate sfioasă… Un poem pentru reveriile noastre cu ochii deschiși!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bună lectură…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Va mulțumesc pentru lectura. Pentru interpretare. Surprinzătoare alternativa. Ați deschis o alta cale.
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Comentariul dumneavoastră este interesant.
Formata, sau mai bine zis formatata literar in preajma unor corozivi ca Musina, Craciun, Sindrilaru, Martin
analiza critica pe text mi se pare o parte adiacenta textului. Mai devreme sau mai târziu necesara.
Pe de alta parte, pentru o minima intervenție… chirurgicala este nevoie de ustensile specifice. Fără de care situația contextuala s-ar complica mai mult decat s-ar complexifica, transgresand intr-un deziderat eșuat.
Critica de prima linie, pe acest blog, e vie, prezenta, pertinenta. Poate nu suficient nuantata, e adevărat.
Dar spațiul acesta este al maestrului și direcția, selectiile, orientarea, asa cum le înțeleg eu se bazeaza deja pe judecata critica a domniei sale. Dacă un ok a fost dat de către LA, inseamna ca materia a fost filtrata deja.
Este dificil, pe un blog, sa întreținem o ambianta de cenaclu live. Scrisul poate face bine, poate face și rău. Într-o sala cu oameni care se vad, se simt, dezbat se pot exprima opinii nuanțate pentru ca prezenta este garantul rezolutiilor tuturor neînțelegerilor. E greu la distanta sa ajungem în timp util la rezolvări fără exasperare, fără impas, pentru ca virtualul este un câmp propice ambiguitatii.
Nu în ultimul rand, incurajarea este absolut necesara.
Prea multa critica, în general vorbind, distruge entuziasmul. Prea delicată sau deloc, e adevărat, nu permite evoluția. Undeva între cele doua, au juste milieu, pentru aceasta formula blog, este o poziționare dezirabila. Și acolo suntem. Intr-o ambianta convivial-participativa, creatoare.
Concluzia mea, opinia personala, autorii prezenți aici, atât cât am eu informația, sunt autori în diferite faze de maturitate artistica. Un atelier de creație ar fi, redundant. Comentariile nostre sunt opinii personale ivite din percepții. Din anumite competente. Argumentele comentariilor trebuie sa se ivească din tehnica cu care abordăm un text. Nimeni nu si-a propus cred, acest lucru.
Din respect fata de critica, pe care o dorim vigilenta, dar netoxica.
Am comentat pentru ca postarea este legata de mine, în proximitate. Sper eu, ideea dumneavoastră ar fi ivita dintr-o tentativă de potențială conduită, la un mod general. O dezbatere energizanta, fata de care nu am putut trece indiferenta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-mi dau seama cui ii este adresat comentariul…
ApreciazăApreciază
Este un răspuns pentru cineva care semnează IR
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am inteles, Inima Rea, dar cum nu era sub comentariul lui…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”A fi nici aici, nici acum, ești al nimănui liber să hotărăști-”
foarte interesant acest vers! dar mai sunt…
”Ochiul de stătută apă își dă viață
devorând viețuitoare” ce muzicalitate interioară, ce frumos tăiat versul in inversiune
consună cumva cu:
”ca Islande caste, norii
In dorită, harta orii”
Mfloarea
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-a plăcut. Mulțumesc frumos pentru aprecierea dumneavostra.
ApreciazăApreciat de 1 persoană