Franҫois Villon – Balada sfatului cel bun


Pentru că după prînz intru într-un program greu de controlat, Magistrul Villon a avut amabilitatea să vină azi mai devreme. Cum vedeți. amabilitatea a fost împărtășită și de vrednicul tălmăcitor Adrian Vasiliu…

Balada sfatului cel bun





Oameni ratați, lipsiți de-nțelepciune

Denaturați, loviți de neștiință,

Fără bun simț, lipsiți de rațiune,

Complet nebuni și fără conștiință,

De parcă n-ați fi vrut să luați ființă,

Voi vă supuneți unui trist sfârșit

De lași ce-ați fost! Regretul nu-i vădit

Că v-ați pierdut, prin fapte, demnitatea?

Uitați câți oameni tineri au murit

Lezând pe altul, luându-i proprietatea.





Vedeți și voi a minții stricăciune!

S-avem răbdare și îngăduință:

Știm, închisoare e această lume

Pentru cei calmi și drepți întru credință.

Nu-i demn cel ce provoacă suferință,

Ucide, fură, pus pe tâlhărit.

De Dumnezeu străin și pervertit

E cel care cultivă răutatea

Căci își va frânge mâinile spășit,

Lezând pe altul, luându-i proprietatea.





Trișând, trădând, are vreun sens anume

Să furi, să minți, să juri cu rea voință,

Prin otrăvire și înșelăciune

Să-ți faci păcat și, ros de pocăință,

Nici somnul să nu-ți fie cu priință?

Mai spun: să facem bine negreșit,

S-avem curaj în Domnul, neclintit;

Nu știm în nicio zi care ni-i soarta;

Plătesc părinții pentru ce-am greșit

Lezând pe altul, luându-i proprietatea.





Vrem să trăim în pace, liniștit;

Juni și moșnegi, precum am convenit:

Legea o vrea, apostolul încaltea

La vremea când la Râm trimise cartea1;

Ordinea protectoare-i de dorit,

Notați: nu pierdeți raiul infinit

Lezând pe altul , luându-i proprietatea2.





1.Este vorba despre Epistola către Romani. Apostolul Pavel spune (XII 9-11) : ”Dragostea să fie nefâțarnică. Urâți răul, alipiți-vă de bine. În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate. La sârguință, nu pregetați; cu duhul fiți fierbinți; Domnului slujiți

2.Se crede în general că această baladă aparține primei tinereți a lui Villon, anterioară faptelor sale reprobabile. Este inspirată, după cum se vede, de Epistola Apostolului Pavel către Romani.





Traducerea : Adrian Vasiliu

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Franҫois Villon – Balada sfatului cel bun

  1. Julien Caragea zice:

    Cum ar spune (apropos de faptele blamabile de mai târziu ale cerchistului François) un vechi proverb venețian: „Chi davanti te lica, dadrio te sgrafa”. („În față una-ți vorbește, dinapoi alta-ți croiește.”)

    Sau și (cu „bâta” moralizatoare) bâtul nostru, Iordache Golescu: „Cinstea fetei ca zapada, daca odata se topesce, albeța nu i se mai vede”… Da, poate… Dar „zăpada” geniului…

    Apreciat de 4 persoane

  2. ontelusdangabriel zice:

    ***// înțelegând iată verbul cel mai important
    și chiar la modul gerunziu astfel apropiindu-i
    sensul de lumea persoanelor și a lucrurilor și
    mă vei întreba dar animalele știi că nu sunt

    nici persoane nici lucruri da ai dreptate este
    foarte probabil ca încercările noastre de a da
    nume și a fixa teritorii să fie de fapt iluzii
    ne pierdem în cuvinte căci ne-am pierdut în real

    las dar la o parte numele verbele nu cad nici în
    capcana supraestimării de articole prepoziții
    conjuncții eventual surâd față de potențialul

    tranzitoriu al pronumelor iar la urmă de tot când
    va fi trecut și viața cu toată succesiunea ei de
    părți de vorbire voi reveni la verbul înțelegând

    Apreciat de 1 persoană

  3. Constantin Arcu zice:

    Wow! Să nu-l mai recunosc pe musiu Villon, frate!

    Apreciat de 3 persoane

Comentariile sunt închise.