Liviu Antonesei – Norocul


Aseară, a mai sosit un poem. L-am finisat și îl postez înainte de a merge la exercițiile în realitatea virtuală – probabil, ca să-mi poarte noroc!

Norocul





Am avut un mare noroc cu originea

aceasta atît de întins împrăștiată,

aruncată pe suprafață și pe înălțime –

privesc în același timp lumea din obcini,

de la munte și din cîmpia ușor colinară…





perspective, puncte de vedere care

se ceartă și se împacă înăuntrul meu,

Cîteodată, un noroc și mai mare –

ce era împrăștiat se adună, fuzionează,

se focalizează într-un punct astral

în care lumea își pierde din mistere…





Nu toate deodată, și nu toate oricum,

unele rămîn pentru tine și aleful tău,

altele celorlalți aleși nimeni

nu știe după ce merite și după care criterii –

restul însă vor aștepta în cealaltă lume.





Și vor fi coapte ca gutuile toamna!





10 Februarie 2022, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Liviu Antonesei – Norocul

  1. Emanuiel Pavel zice:

    Galbene de coapte!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Amalia Achard zice:

    Norocul îi gaseste pe cei care-l cauta si-l provoaca. Sunteti un privilegiat si al norocului, si al inspiratiei.

    Apreciat de 3 persoane

  3. alin7130 zice:

    Cred că norocul și inspirația merg mână în mână de data asta

    Apreciat de 2 persoane

  4. „persoective, puncte de vedere care
    se ceartă și se impacă înăuntrul meu”

    Am ales aceste versuri pentru că
    reprezintă (cred eu) izvorul endogen al norocului care „se focalizează într-un punct astral în care lumea își pierde din mistere”.

    Unele, rămân aici, după criterii pe care niciodată n-o să le știm, iar altele vor aștepta în dosul Marilor Uși.

    Acum rămâne să ne alegem;
    ori ne bucurăm de cele care rămân (cu oarece intervenții), ori așteptăm să se coacă gutuile…

    ***
    Poem cu esență simbolică, dar și nuanțe panteiste..
    Cu toate astea, rămâne un mare semn de întrebare:
    Oare aceste mistere nu sunt „All inclusive” din NOROC?

    Cu alese felicitări!

    Apreciat de 3 persoane

  5. ontelusdangabriel zice:

    ***// și astfel precum materia adică energia în cele
    mai diverse forme nu e decât vârful aisbergului pentru
    real la fel gândirea logică e ceea ce putem numi drept
    suprema chezășie a umanului cu premisa obligatorie a

    nefuncționalității sale în toate cazurile fiindcă ar
    deveni altceva și-ar pierde modestia gândirii logice
    s-ar aventura în direcția femininei intuiții ori s-ar
    stâlci într-o oarbă și masculină mecanică a reacțiilor

    vegheați dar la curățenia gândirii logice prin care ne
    putem orienta printre mistere atât cât ni se permite
    fără a fi sfidători și înțelegând bucuria sensurilor

    dar cu deosebire înțelepciunea legăturilor știute și
    neștiute dintre văzute și nevăzute dintre plin și gol
    toate fiind astfel lăsate cu rost spre bună deosebire

    Apreciat de 3 persoane

  6. Vasilica Ilie zice:

    Nu știu dacă norocul stă la baza originii, dar el vine uneori atunci când nu te aștepți (”prost să fii noroc să ai”), alteori muncești mult să vină și nu vine sau ”norocul și-l face omul cu mâna lui”. În orice caz, vă dau dreptate în versurile:
    ”Nu toate deodată, și nu toate oricum,
    unele rămîn pentru tine și aleful tău,
    altele celorlalți aleși nimeni
    nu știe după ce merite și după care criterii –
    restul însă vor aștepta în cealaltă lume.”
    Felicitări pentru poem!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Poetry855 zice:

    miscarea starilor, in vectori magnetici, de putere sau de atractie.. in cauzalitati necunoscute, se aduna si se risipesc sensurile, iar unele ajung in constient..
    dar, dincolo de asta, parca ar fi si asteptarile sau inspiratia sau acea caldura blanda care face totul coerent… si poetul le-a zis noroc, asta e putin ironic… pentru invidiosi )))
    sub coaja unei poezii ce pare ca un fulg, sensurile existentei sunt puse in valoare cu asocieri din lumea exterioara, desi, peisajele sin evenimentele sunt pe dinautru…
    pe masura ce trece timpul, observ ca poezia oricat de greu ar fi … subietul, este tot mai diafana, mai calda,
    tare frumos

    Apreciat de 2 persoane

  8. Radu Mârza zice:

    Foarte frumos. Ultimul vers = regele poeziei!

    Apreciat de 3 persoane

  9. Anonim zice:

    Nu în ultimul rând, disponibilitatea spre autoironie dă un farmec aparte și atat de uman formulărillor foarte concise, esențializate și pline de strălucire intrinsecă.
    Acum vad ca mi-a luat-o cineva înainte…Tota de acord,CIR!
    Mulțumesc frumos!
    Mflloarea

    Apreciat de 1 persoană

  10. Suditu Costel zice:

    Fain! Răspundea Nichita Stănescu la o întrebare despre proiecte viitoare cam așa: poezia e peste tot, o poți vedea, ba chiar și atinge cu ochiul din palmă, poți scrie poezie despre orice, însă din bun simț cavaleresc, să mai lăsăm și altora după noi, să aibă și ei ce spune. Nu pun ghilimele fiindcă am citat din memorie și este posibil ori să fi omis, ori să fi adăugat ceva de la mine 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  11. auracreitaru zice:

    între Noroc şi Hasard – jocul hazardului versus beneficiul norocului. Frumos!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.